Este un blestem peste relaţia mea cu telefonul mobil. Ăsta e deja al patrulea pe care îl schimb timp de un an...ba uitat, ba furat, ba înecat. De ieri am telefon nou, e vechi, dar nou. Un telefon pe care nu l-aş pomeni mult timp dacă dintr-o întîmplare absolut îmtîmplătoare nu l-aş mai avea.
Am 4 numere în telefon: Mama, tata, fratele şi David.
Azi dimineaţă în timp ce mă oglindeam în noua mea carte ( vă scriu detalii mai tîrziu), mi-au vibrat şoldurile de 2 sms-uri.
Era un La Mulţi Ani! foarte cald şi plin de urări frumoase. M-a emoţionat să văd că cineva de-acasă, cineva care nu îmi scrie des sms-uri (căci numărul nu îmi este cunoscut), ţine cont de 9 Martie..deşi cu un pic de jet lag (dar asta nu are nicio importanţă). Am încercat să telefonez înapoi, dar reţeaua e în permanenţă ocupată. Am vrut să mulţumesc celui/celeia care mi-a lăsat un zîmbet în dimineaţa asta...
Cine eşti? Îţi mulţumesc. :)
O fac pe blog căci din mesaj am înţeles că mă citeşti..
P.S. Cei care mă cunoaşteţi şi cărora vă pasă să menţinem o legătură cel puţin telefonică, vă rog să repopulăm agenda mea împreună. Dacă nu vreţi să vă lăsaţi numărul în comentarii, atunci drept alternative mai sunt: irinadct@gmail.com şi numărul de telefon din Italia (pentru cei care îl au). Vă mulţumesc, prieteni.
No comments:
Post a Comment