Wednesday, December 29, 2010

Elefantul gri


S-aîntîmplat mulţi ani în urmă. Pe cînd eu mai eram copil. Era prag de An Nou. Contemplasem de cîteva zile bune un cadou pentru mama: un elefant micuţ şi gri din ceramică pe un mănunchi de iarbă verde între flori. Mi se părea cadoul perfect căci era cea mai frumoasă jucărică din ceramică în tot Străşeniul. Umm..era o mică problemă la mijloc: costa tocmai 15 lei. Nu pufniţi..pe atunci, la anii mei mici – era o avere, dar mi-am zis că mama merită. Am încercat să strîng din bănuţii alocaţi pentru pateuri, apoi am mai făcut nişte ture pe la neamuri, cumpăram crenvuştii cei mai ieftini...dar 15 lei nu strînsesem, iar sărbătorile erau deja după uşă. Fratele meu mai mic mi se aliase, dar nici luaţi împreună nu făceam cît un elefant gri.

Lumea făcea cozi la florărie unde îşi împachetau toţi cadourile, iar eu tot pîndeam zilnic animăluţul dacă mă mai aşteaptă. În ultimele zile de decembrie, mama îmi lăsase pe masă facturi şi bani să le achit. Eu am reflectat mult, am întors gîndurile pe o parte şi pe altă. Şi am luat o hotărîre...riscantă. Dar mi-am zis că mama merită. Am luat banii, pe fratele meu de-o mînă, şi am mers în centrul oraşului. I-am arătat şi lui frumuseţea de elefant ce urma să stea sub brad în acel an. El, cu toţi 6-7 ani cîţi îi avea, mi-a dat acordul lui fără a se împotrivi prea mult.

Veneam acasă fericită! Cu elefantul împachetat în globuri de Crăciun, cu fratele în sanie şi cu factura în palma mănuşii, veneam cu zor acasă cu un zîmbet de parcă cumpărasem un elefant de la menajerie.

Eu plănuisem că Moldova Gaz & Co. Ne vor mai graţia un pic, chiar în prag de sărbători nu vor lua decizii nesăbuite, iar eu între timp voi reuşi să pun la loc banii pe care îi „împrumutasem” de la mama.

Venise şi Anul Nou...elefantul făcuse furori nu pe cît mă aşteptasem eu, dar mama era fericită.

Trecuse Anul Nou...iar eu aveam aceeaşi preocupare. Pînă într-o zi. Mama era nedumerită şi frustrată. Cum adică ne amendează? Cum adică nu achitasem lumina?? Cum mama se revolta în glas...eu am ridicat ochii spre raftul unde elefantul năzdrăvan din iarbă stătea fără griji...şi smerită am mers la mama...

Astea-s preferatele mele sărbători...cu ger, cu fulgi, cu moş crăciuni, cu dorinţe în şampanie..şi multe cadouri sub brad..

La Multi Ani!!!!

7 comments:

  1. E superb postul tau si adie a brad, a caldura, a zambet inocent de copil. La Multi Ani!

    ReplyDelete
  2. La multi ani, Irina.
    Ai scris atat de profund adevaruri simple care merg direct la inima.
    Un An Nou cu pace si bucurie sa-ti daruiasca Dumenzeu.

    ReplyDelete
  3. deja-vu -

    Mersi mult! Sarbatori calde!

    Ramona -
    Multumesc mult de vizit, apreciere si urare! La Multi Ani!

    ReplyDelete
  4. ...superbă amintire. nebun de profundă. mai mult ca atât, e amintirea unei copile bune din mdva...

    ReplyDelete
  5. Foarte dulce articol, Irinuș!
    Erai gata la orice sacrificiu, numai s-o bucuri pe mama... :)
    Ap iaka, când ai să fii și tu mamică, să nu te superi pe facturile neachitate! ;)

    ReplyDelete
  6. Alinuş, abia acum zăresc acest cometariu dulce al tău.. Mămica mea a aflat de importanţa micului elefant prin acest post :)

    ReplyDelete