Două seri

Am două seri. În una din ele voi muri.

Prima, e un înger bătrîn. Vine lîngă căpătîiul meu, şi trecîndu-şi palma peste ochii mei deschişi mă spovedeşte. Ei i le spun toate...tocană de suflet. Apoi îmi lasă în palme un grăunte şi îmi ia o altă zi. Îngîndurată merge la Dumnezeu. Apoi, revine pe pat..şi plină de gînduri, le culcă toate în scobitura pernii...pentru a le ţine aşa sfinte pînă dimineaţă lîngă mintea şi sufletul meu. Dispare odată cu somnul.

A doua, e nebună. Mă muşcă de gînduri şi mi le sfîşie aţă cu aţă...apoi mă vede aşa îndurerată...şi-mi pune muzică. Puţind a cafea, se pitulează lîngă goliciunea mea şi îmi dă scrisori ferfelite de vreme...le citim împreună sub muzica care picură în sufletul dezgolit. Îi zic că vreau să fiu fericită, iar ea nu mă crede. Rîde hidos în convulsii. Zice că suferă din dragoste. Ea nu poate iubi, şi nu pentru că e seacă...ci pentru că e smintită. Legaţi-o de trece pe la voi. Eu petrec cu ea unele seri, pentru că îmi aduce muzică bună...apoi cînd vine dimineaţa, îmi lasă muzica şi pleacă.