Scrisoare cu floare

Nu am scris demult şi simt un fel de durere musculară la scris, o forţă de frecare ce-mi încleştează gîndurile, un fel de paralizie verbală..nu am scris de mult şi atîtea mi s-au întîmplat.

În primul rînd mi s-a întîmplat să nu am net. Apoi mi s-au întîmplat să aştept să se întîmple odată stagierea...

dar 2 lucruri vor sta pe prima pagina a ediţiei de azi: o scrisoare şi o bătaie.

Cînd am primit plicul confecţionat din 2 foi A4 şi l-am rupt precipitat precum rup toate scrisorile...şi am scos fotografia. Ochii mi s-au umezit pe dată ce am recunoscut floriceaua pe care cu 3 ai în urmă am dăruit-o la 2 bătrînei necunoscuţi din Wroclaw. Erau atît de frumoşi în dragostea şi atitudinea lor deschisă şi caldă încît am insistat să primească acel mic dar de la mine: o floare cumpărată pentru mamă. Apoi peste vreo jumătate de an le-am scris...dar scrisoare a rămas fără destinatar prăpădită printre rafturile mele pînă în acest septembrie...cînd am zis că e timpul să o trimit..căci de aruncat nu voiam să o arunc. Şi deşi era semnată 2008...am trimis-0 aşa..fără a mai adăuga vreun comentariu actual.

Şi am primit răspuns peste 1 săptămînă! Dacă sincer, mă întrebam dacă mai sunt în viaţă căci trecuse mult timp şi ei erau trecuţi prin timp mult..mi-am scris o scrisoare şi mi-au trimis o poză cu acea floricea...inima îmi înflorise în multe bucheţele albe...

e atît de plăcut să primeşti scrisori, e atît e plăcut să ştii că sunt oameni pe care i-ai văzut o singură dată..întîmplător, undeva într-un oraş pe acest glob...şi ne purtăm în minte reciproc...