Demult nu m-am autopsiat. Am scris despre cărţi, despre muzici şi mode...dar demult nu mi-am tăiat venele aici pe blog, nu mi-am urlat dracii din mine să se înspăimînte îngerii, nu mi-am lăsat gîndurile să facă striptease nestingherite, să le privesc fără a mă ruşina de ele...să mă privească şi ele la rîndul lor. Să mă doară apropierea de mine, dar durerea să fie plăcută precum după o despărţire... Demult nu am sfîşiat nehotărîri în mine, eu însămi fiind una. Să le pun pe toate frumos în rînd, să le interoghez, cercetez, maltratez. Demult nu am mai visat visele mele, cele nebune, cele vii şi chinuitore, cele halucinante, aducătore de dor şi boală. Dorm bine, în general. Azi m-am luptat cu somnul tăvălindu-mi oasele prin pat o bucată de noapte, apoi am zis: " Demult nu am mai scris pe blog pe la glezna nopţii...dii în colo somnule." Şi iată-mă nălucă cu bisturiul în mînă mă auto-autopsiez. Şi tai gînduri-gînduri-gînduri şi din somn-nesomn-nesomn.
No comments:
Post a Comment