Am trei mîini
Toate-mi cresc din trup
Şi toate trei hapsîne
Şi toate trei stăpîne
Şi numai eu nebună
şi bună de legat.
Şi-o mînă am tăiat.
Şi am rămas cu două
de două maluri amîndouă
mă leagănă isteric
mă-neacă în apele
pe care eu cu ale mele mîini le-am tulburat..
Şi numai eu nebună
şi bună de legat.
Mă gîndeam iarăsi la idea aia... Ne cunoşteam şi ne-am uitat, amnezici. Tot astfel şi mîinile astea, care erau trei, care au un iz patriotic, istoric parcă... dar care tăiate fiind, cine mai stie că au fost 3?!!
ReplyDeletee mult mai egoist mesajul decit crezi, Karena..
ReplyDeletezilele astea am machetat o carte cu mai multe poeme despre mâini. ca şi poemul pe care l-ai scris - bune. iată un fragment
ReplyDeleteMâini... Mâini peste tot. În stradă, în autobuz... Tot mai multe mâini, tot mai puţini oameni. (Al. Ciorici)
frumoase rinduri..deci Alex mai scrie versuri..ce frumos..
ReplyDelete