Moldau

eu, de fapt, aveam două lapsusuri...unul era Smetana și altul era Moldau...Credeam că Smetana a fost un compozitor rus îndrăgostit de Moldova. S-a adeverit că Smetana era un ceh inspirat de rîul Moldau (aka Vltava) care adapă Praga...se spune că această melodie imită cursul rîului..clinchetul apei...

Mi-e tare dragă simfonia. Mai jos, e sub conducerea lui Herbert von Karajan...oh, despre dînsul vă voi povesti altă dată o istorioară frumoasă.

"Întoarcerea din Rai" de Mircea Eliade

E prima cartea dintr-o trilogie despre tînăra generație a anilor 1927. O carte despre intelectuali pretențioși și ratați...toți deștepți și limbuți. Unul, eroul principal Pavel Anicet, se destramă între 2 iubiri, împușcîndu-se căci nu știa pe care o vrea mai tare, pe Una sau pe Ghighi, altul - un botanist preocupat de muște și melci își alungă soția și-și dă copilul cu împrumut, altul scrie cărți furînd conversațiile prietenilor, altul se crede mare fraier revoluționar, violează o slujnică și împușcă un ofițer (sau crede că a împușcat)..și Dav Dragu...cel care pînă la 26 de ani și-a păstrat virginitatea pentru a crea ceva neclar din viața lui, o spiritualitate supraumană prin asceză, lectură...leapădă casa și se întoarce pentru a se umaniza după moartea tatălui cînd hotărăște că viața are sens doar atunci cînd faci bine pentru cei ce te iubesc...o idee pe care o expun sec, doar o idee foarte frumoasă cred.

Pavel Anicet este îndrăgostit de 2 femei în același timp. Ghighi, care mie mi s-a părut o studentă naivă, prostuță, îndrăgostită peste cercei de Faust al ei, și Una...care cel puțin prin gîndurile expuse în cartea pare matură și mai serioasă...

Interesant e că povestea lui Pavel e și povestea lui Eliade, care în momentul scrierii romanului era îndrăgostit de Sorana și Nina...și nu se putea descătușa nici de una...deși îmi pare urît, incorect și imoral, mai ales cînd le înșeli pe amîndouă odată..cred că acest fenomen e posibil... sau mă întreb dacă e posibil să iubești doi oameni odată... 

Mai jos niște reflectări de-ale lui Pavel, obosit de prizonieratul iubirii, gîndindu-se la prietenul său David:

"Dacă există vreo fericire pe pămînt, apoi aceasta e prietenia: dragoste senină, crescută an cu an, limpede, fără agonii, fără căderi. Și totuși, și aici rămîi singur, cîteodată blestemul te urmărește și aici. Să poți spune tot - fără teamă că celălalt te va compătimi sau îți va da sfaturi, ci te va înțelege numai. Să știi că o singură ființă va înțelege în adîncime - și va continua să te iubească după aceea."

6

Coffee

De cîteva săptămîni, cum obișnuiesc să fac plimbări pîna la serviciu, întîlnesc des în fața aceluiași magazin..o femeiușcă micuță, cu broboada pe cap, ochii mășcați ca două măsline, cu fusta lungă pînă în gura pămîntului...care vinde reviste. De la prima vedere mi s-a părut că e "de-a noastră"..așa ecleziastic îmbrăcată..cu buzele strîns culese...din care nicidecum nu putea să iasă vorbă englezească...

am trecut pe lîngă ea multe dimineți, doar cercetînd-o pe furiș, încercînd să găsesc cît mai multe dovezi că ne tragem din același pămînt.

Ieri dimineață, ea stătea în același loc, cu același braț de gazete. După cum înclina capul și mișca buzelor, puteam vedea de departe că îngînă același cuvînt..încercînd să îmbie stîncile ce treceau pe lîngă ea să-i cumpere marfa. Mi s-a făcut așa o milă de dînsa...o vedeam ca pe-un copil căruia îi e foame, dar nu poate spune decît un singur cuvînt "mama"...și-l spune tuturor trecătorilor...doar-doar s-a găsi și mama lui...

și totuși cînd am trecut pe lîngă ea am mers mai departe...am mers 15 pași..apoi am întors capul și priveam cum ea schițează același gest obosit și fără speranță întinde cîte-un ziar trecătorilor grăbiți.

M-am întors..mi-ar fi părut rău toată ziua că am trecut pe lîngă un om căruia i-aș fi putut dărui "Bună dimineața" și cumpăra o nenorocită de gazetă...dar cîtă bucurie i-aș face omului...

Să-i zic în română sau engleză?..

- Where are you from?
- Busnia..a strecutat printre dinți cuvîntul.
- Busnia..where is this?

Ea tace, pe semne o întrebasem peste engleza ei...

- Europe? Africa? Asia?
- Busnia...

- Bosnia? întreb eu.
- Yes. You?
- Moldova.
- Coffee.
- Pardon?
- Coffee..Light.
- Excuse-me, zic eu totalmente încurcată.
- One coffee, light.
- Are you telling me to bring you coffee? 
- Yes.

Eu am încremenit la porunca ei...căci tonalitatea vocii, expresia feței îmi porunceau să-i aduc cafea.

- Did you forget to say "please"?
- Yes.
- Okay..take this and buy yourself a cup of coffee when you have a break.

Și am mers la serviciu...amărîtă de cafeaua de dimineață.

Knockin' on the heaven's door

Un cover mai vechișor, dar tare drag mie.

Eu am crescut în tine

Sunt cuprinsă de o nostalgie cuminte...cînd privești acele ceasornicului cum sfredelă timpul, și cît de urît nu le-ai privi...ele nu se opresc din brazda timpului...

M-am cufundat în apa moale, abia caldă..strîngînd în mîini o cană de ceai de afine...Apa mai țîșnește din robinet, înghițită de cada mare...și eu, copilăros încerc să o opresc din fuga ei, astupînd gura robinetului cu degetele piciorului stîng. Dacă nu opresc timpul...măcar apa...ce prostie. Și totuși ce bine mi-e aici...

Eustomele se înclină serioase și tăcute spre spuma apei, le-am adus și pe ele în bucățica mea de Eden..și cu o mînă udă, încerc să fixez un stilou..și o filă...

pe care am dulcea pretenție de a scrie adică versuri...

astea mi-au fost cele mai frumoase seri...cele mai ispititoare, care m-au ținut înlănțuite rezistînd invitațiilor de a ieși în oraș, la pub, la film, sau la restaurant..."Scuze, am pe cineva acasă care mă așteaptă...îmi pare rău, am deja ceva planificat în seara asta.."...

încă o seară cu mine însămi, unde mă regăsesc mai calmă, mai visătoare, mai a mea...

a, da..asta am scris în timpul ritualului meu din astă seară...gînduri ce au izvorît învechite...la vederea unei fotografii...

Eu am crescut în tine...de te-ai rupe de mine, ți-ai dezlega mîinile din umeri...și le-ai lăsa în brațele mele...ți-ai descoase zîmbetul de pe chipul tău senin și l-ai lăsa în palmele mele mici,ți-ai desfășa un plămîn...și ai fugi în lume...schilodit

Eu am crescut în tine,în fiecare zor ți-am pătruns în seva sufletului tău tot mai adînc am încolțit în tine, mi-am împletit dragostea între bătăile inimii tale...și de te-ai rupe de mine...
nu ai mai fi tu...

BUUM...

M-a trezit tunetul...cît de dor mi-a mai fost de dînsul. Nu am îndrăznit să îi cer Londrei și asta după ce atîta o rugam de soare, dar ...deși ziua îmi doream soarele, noapte voiam o ploaie înverșunată, cu tunete, să trosnească, ca un bărbat înrăit de dragoste...nu ploaia asta searbădă ce înfofolește orașul cu o broboadă cenușie..bătrînească, fără puls..

Îmi era dor să aud acel BUUM...BUUUM...în noapte, cînd eu sunt călduț înfășurată în cearșaf, protejată de aripa somnului, strîngînd perna mai strîns la fiecare zvîcnitură a naturii...BUUM...și un ropot de ploaie îmi spală dușumeaua din pridvor...

"Mai tare!" șoptesc...mai tare, simțind cum se întețesc gloanțele ploii peste geamul meu...

________________________________________________________________

Mulțumesc...pentru acest dar înainte de plecare. Nu îi mai pot cere nimic acestui oraș...acum trebuie să plec.

p.s. las una dintre cele mai frumoase coloane sonore din toate timpurile mele...la care revin întotdeauna...

Mintal sau mental?

Eu aș prefera să se fi numit "mintalitate" și nu "mentalitate". Îmi plac regulile logice, deductibile...nu visul unei nopți de vară de prin vreo Academie de litere. 

Da, să revin la temă. M-am prins că nu știu care e varianta corectă: mintal sau mental...am apelat și la dex, și la comunitatea virtuală...și deși, nu îmi place răspunsul, aparent ambele sunt corecte. 

http://dexonline.ro/definitie/mintal

Este vreun pianist aici?

Am o cărțulică cu notele pieselor Coldplay. Precum o am în două exemplare, aș vrea să o fac pe a doua cadou. Cine o vrea? O trimit pe cheltuiala mea oriunde va fi cîntată.