Temă pentru acasă

Plecăciuni lui Dabija. 

Încă ţin strîns cartea în mîini. Sunt în mijloc de taiga, asist la cea mai frumoasă nuntă...nunta lui Mihai Ulmu şi a Măriei Răzeşu.

Pe lîngă dimensiunea istorică pe care o încape romanul, povestind despre lagărele de concentrare şi absurdul regimului stalinist:
"[...] dacă Dumnezeu refuză în următoarele luni, pîna la congresul ordinar al partidului, să se înscrie în partidul comunist, el va fi lichidat.[...]";
pe lîngă acel sentiment plăcut pe care îl trăieşti cînd citeşti nume precum Orhei şi Nistru prin carte, pe lîngă frumoooaasele comparaţii şi figuri de stil, pe care le vezi, le simţi, le auzi....pe lîngă toate astea, asist la o iubire ce trece prin trenuri, mări, deţinuţi, munţi şi Siberii pentru a fi împreună.

Citind despre iubirea lor, atît de curată şi simplă...mă umplu de gol, de care sunt deja umplută, dar pe care nu le conştientizez.

Eu voi reveni cu fragmente şi gînduri din şi despre carte. E prea frumoasă. E una dintre cele mai frumoase cărţi ale literaturii noastre, părerea mea mică.