un vis

mi se întîmplă deseori să visez straniu...azi am visat că în ograda bunicii mele după chindii şi pînă dimineaţa era o magie care prefăcea toate vietăţile în oameni..cîinele nostru Rici era un vlăjgan înalt, grăsuţ, cu nasul murdar...şi deşi preschimbat în om, îşi scutura părul (capul) aşa cum numai un cîine cu blana udă o face...alerga după fete (care cred că erau pisici) şi uneori muşca în gol ..o privelişte un pic copleşitoare pînă te obişnuieşti..cu un om-cîine

Dar cel mai straşnic om dintre toţi era un bondar...vîjîitul căruia se auzea de departe...rău, urît şi ostil...îmi provoca acea senzaţie imensăde frică într-un vis...cînd vrei să fugi şi picioarele nu te ascultă..

ok, mă opresc aici...m-am trezit cu un gînd care ar putea fi la fel de straniu precum visul meu..oamenii sunt cei mai frumoşi..şi cei mai urîţi..dintre toate vietăţile pămîntului.