Am ajuns. Am ajuns din drum, din avioane, din gazde şi hoteluri...am ajuns să vreau să mă opresc, să vreau un colţ de casă al meu, unde să-mi găsesc întotdeauna cînd îmi doresc pianul...un perete pe care să stea fata roşie, o faţă de pernă pe care să fie desenat cerul, o adresă care să fie a mea.
Poate am obosit, poate sunt anii, poate sunt instincte...şi pînă la urmă nu contează ce e. Acest capitol pe care l-am deschis in vara anului 2011 se încheie aici. În 7 zile încep un altul.
is this your only blog?
ReplyDeleteno, why? (please identify yourself at your next comment)
ReplyDeleteI misread your question. No, I do not have another blog...still why?
ReplyDelete