The unbearable lightness of being de Milan Kundera -sfîrşit

Am vrut să fiu mai aproape de pămîntul şi oamenii printre care trăiesc de cîteva luni. Am vrut să gust din cărţile lor, din istoria lor, din literatura lor...şi nu m-am încumetat să încep cu Kafka. Dintr-o întîmplare, am ales să încep cu Milan Kundera. Auzeam numele pentru prima data, dar mi-a plăcut cum sună...se ţine minte uşor. Iar cartea pe care am ales-o are o denumire şi mai interesantă..."The unbearable lightness of being" care la mine s-a asociat inexplicabil cu "Eternal sunshine of a spotless mind". I-am atins cotorul de un alb fin, am răscolit-o un pic de pagini...oprindu-mă la descrierea unui parc din Geneva şi a fost să fie prima cartea a Cehiei în biblioteca mea.

E o carte despre oameni nefericiţi. Acţiunea are loc în anii 1968...invazia Rusiei tulbură neliniştea unor oameni deja neliniştiţi. Un doctor, divorţat, se prostituează (aşa numesc eu sex des şi fără niciun fel de responsabilitate, ataşament etc). Se cheamă Tomas. Între timp, în viaţa lui apare un suflet de fată virgin (şi sufletul şi trupul) care fuge din casa maică-sii (o hidoşenie de femeie...). Asta e Tereza. Şi după căsătorie, Tomas se înfruptă cu poftă din păcatul infidelităţii, cu aceeaşi regularitate. Cum spune el, love and love-making are 2 different things. Tereza ştie despre asta. Ştie, dar continuă să sufere din cauza lui lîngă dînsul. Într-o seară, întoarsă de la seriviciu, îl găseşte pe Tomas deja adormit. Blînd, se apleacă şi îi sărută obrazul, şi simte un miros neobişnuit în părul lui. Îl mai miroase de cîteva ori pînă îşi dă seama că e un miros de organe sexuale (de femeie, evident). Cu toate astea...deşi moare puţin cîte puţin, continuă să trăiască lîngă el. 

În paralel, se povesteşte despre Sabina, pictoriţa, una dintre amantele lui Tomas...

E foarte tristă cartea asta...niciun om împlinit pînă unde am ajuns eu acum...dar ma ţine strîns Kundera. Mă ţine strîns pentru că stă de vorbă cu mine. Fiecare capitol e relatat la persoana a treia din perspectiva personajelor...mai mult ca atît, autorul comentează fiecare stranietate, simbol, vis utilizat...

voi veni cu rupturi...

am terminat-o vineri, după 5 zile de îmbrăţisări. Eu citesc foarte lent...eu pronunţ fiecare cuvînt citit, îl rugum, îl traduc, îl intonez...unele dialoguri le citesc de cîteva ori cu diferite intonaţii...Cartea asta nu a fost excepţie. Am citit-o lent, dar am citit-o mult. Fiecare seara din cele 5 a fost ei, fiecare dimineaţă tot a ei a fost. La prînz îmi blocam agenda de serviciu: Lunch with Kundera. Mergeam în vreo cantină sau bufet unde stăteam doar noi două o oră întreagă. Şi pe unde mîncam eu, pe unde mînca şi ea cîte-o pată de grăsime...

Ştiţi cum uneori priveşti o emisiune la televizor în care un om deştept povesteşte ceva şi te simţi crescînd doar din acest monolog..aşa o senzaţie am avut eu frămîntînd aceste pagini. Kundera explică cum au fost create personajele, explică acţiunile şi inacţiunile lor prin politica şi filosofia fiecăruia. În acelaşi timp, pe lîngă această analiză introspectivă, se descrie viaţa intelectualului care ajunge să spele ferestre...unul dintre cei mai buni chirurgi din Praga. 

Se renunţă la toate pînă în final...la profesie, la adulter, la Praga..merg amîndoi, Tereza şi Tomas într-un sătuc..unde ea paşte vacile, iar el cară oamenii la lucru într-un camion.

Foarte interesant e faptul că însuşi autorul prezintă deznodămîntul cărţii pe la mijlocul cărţii, Foarte simplu, spune că ei vor muri striviţi de camionul frînelor căruia au cedat. Cu toate acestea, lectura nu îşi pierde din intensitate...ci dimpotrivă...se citeşte cu aviditate pîna la ultimul cuvînt...şi ultimul cuvînt e fericit, pentru că nu a mai fost nevoie să repete cum vor muri...în antiteză titlului cărţii...the unbearable lightness of being.

E o carte pe care o notez cu 9. Mi-a plăcut mult...mulţumesc Kundera.

Carte călătoare.