Testament

Nu demult mi-am deschis un nou cont bancar. Dintr-o normă procedurală, presupun, pentru banca respectivă, m-au interogat, încercînd evident să îmi propună serviciile lor, despre toate activele mele, modul în care le administrez, pensii, asigurări pe viață și pe moarte...și s-a ajuns și la testament.

Mă întreabă: Aveți testament?

Am încercat să îmi imaginez ce a-și putea lăsa drept testament...și i-am răspuns scurt: Nu.

Eu sunt conștientă că mîine, sau chiar azi s-ar putea întîmpla ceva...(ieri la știri povesteau despre o frumusețe de copiliță ce fusese zvîntata sub roțile unui camion în Anglia...fuseseră vînturi foarte puternice pe aici) și într-o clipă nu mai sunt. Se întîmplă cu toți cîndva. 

Dar ce nu aș vrea..ce m-ar durea cel mai mult, dacă mai este vreo durere după moarte, sau vreun gînd lîncezind...nu aș vrea ca acest blog să rămînă tăcut și singur. 

De asta azi las o cheiță spre el bunei mele prietene și străjer matinal al acestui blog...și din tot sufletul sper că atunci cînd eu nu voi mai fi, dar din fericire, vor fi copiii mei, o voi ruga să le dea cheia spre grădina gîndurilor mele...să intre și ei, și să-mi sădească flori..pe blog, nu pe mormînt.

E cel mai scump dar pe care îl am pînă acum...și cred că ofițerul bancar nu m-ar fi înțeles, de lăsam testament parola la blogul meu :)