Prinde-mă la miez de noapte cînd sunt cea mai a ta. Lasă-mă să stau la sînul tău pînă mi se scurge visarea, stoarce-mă de focul ce mă aprinde, stoarce-mă toată într-o coală de hîrtie. Să nu poţi uita cum eram..cînd eram toată a ta. Gîndule.
Du-mă peste graniţa cugetului, acolo unde păsările nu zboară de atîta zbor de îngeri, acolo unde prinzi forme, şi culori, şi mirosuri, unde te pot auzi aievea, căci al meu eşti doar tu. Gîndule.
Lasă-mă singurică. Măcar un ceas, măcar un ceas de veac, să simt cum liniştea încremenşte între tîmplele mele, să simt cum pumnii mei prind viaţă, cum ochii mei se sfarmă de culori, cum inima mea e plină de soare, de nor, de ploaie, de oameni...nu de tine, pribeagule. Nu de tine. Gîndule.
No comments:
Post a Comment