Acel moment dintre două cărţi

Trebuie să alcătuiesc un cuvînt. Am nevoie de un cuvînt care ar descrie acea stare după ce termini o carte, o respiri bine, rurgitezi cîtva timp idei unui om apropiat...şi apoi apogeul se atinge cînd ridici mîinile în sus ca un copilaş care parcă ar spune: vreau, vreau, vreau...alegînd o altă..o altă carte pe care a-i sugruma-o de aşteptare...acel moment dintre două cărţi, pe care nu ştiu cum să-l chem..

Am început Adam şi Eva de Rebreanu...şi deja simt că vreau să o discut cu cineva care a citit-o căci e despre dragoste şi religie..se spune că e cartea preferată a lui Liviu Rebreanu..