Dor

Mi-e atît de dor încît nici zilele repezi nu mă consolează. Ştiu că nu vom da timpul înapoi, ştiu că nu vom mai fi aceiaşi, ştiu că sunteţi caăsătoriţi, ştiu că aveţi copii, ştiu că aveţi bilete de avion şi speranţe de ducă...dar dacă eu mai ţopăi ca un copil la auzul muzicii de pe vremuri, dacă eu aş mai pune basca pe cap şi aş mai ieşi să o sperii pe Jenica în plin bulevard...oare voi nu o veţi face cu mine, copii din copilărie, prieteni de suflet? Nu putem da timpul înapoi, dar timpul pe care îl vom avea împreună...îl vreau plin, din zori pînă-n zori cînd adormeam ca sandalele pe podea, tolăniţi unul lîngă altul ca la armată...ah, Doamne, ce dor îmi e de voi... de scenetele noastre, de visele noastre, de rîsetele noastre, de ceai, de vorbă pe podea, de simpla fericire..de oameni scumpi aproape...

Nadiuşa, pe tine te rog să găseşti un film indian..pe care să-l privim rezemaţi de perete..pînă adorm lacrimile în noi..
David, să vorbeşti doar în rusă pojailusta..
Jenica, vei putea veni acasa pe un pic?

Mi-e dor de voi...