Azi mi-am despachetat toate cărţile...să am vreo 50 de kile ce le tot port cu mine din ţară în ţară. Eu am o idee zăcănită în cap să nu mă despart de cărţile pe care nu le-am citit chiar dacă asta ar însemna să cumpăr un bilet aparte pentru ele..şi aşa din Italia, apoi în Irlanda..apoi în Londra au călătorit dospind în saci de carton..căci să citesc puteam doar între examene şi ăsta e timp puţin. DAR azi...azi le-am răsturnat pe podea..ţopăind critic peste tot ce mirosea a finanţe, excel, IFRS..le-am pus pe toate într-o torbă şi le-am ţinut predica de apoi. Apoi am drăgănit Hard Times, Madame Bovary, Sons in Love şi alţi clasici...Ce să fie oare?
______________________________________
Credeam că voi simţi o păsare dezlegîndu-se în mine, credeam că voi izbucni în răcnet sau rîset, dar nu am simţit nimic vibrant în organismul meu..în afară de ferma decizie pe care o am şi acum la această oră tîrzie. Seara de obicei sunt fricoasă, inspirată, tragică, dar nu în seara asta...în seara asta simt nimic. Şi a simţi nimic deja e mai bine...
_______________________________________
Mi-am amintit cum T.A. mi-a ghicit odată pe mînă. Eram prin clasa a 8, a noua să fi fost. Mi-a spus că vede nebunie pe lîngă 30 de ani. Să fi greşit vîrsta?
_______________________________________
Mă bucur că mama nu are internet la moment. Va trebui să încep a scrie în engleză mai devreme sau mai tîrziu.
No comments:
Post a Comment