şi nu e una..

Nu ştiu cîte vieţi am, dar mă înspăimînt la cît de mult o iubesc... Ieri am făcut popas într-un cimitir frumos ca un parc de flori vii, şi flori trecute..şi citindu-le numele..am început să mă gîndesc la cît de rar mă gîndesc că viaţa e un dar...şi nu îţi trebuie nici vilă la Como, nici Ferrari roşu, nici sejur în Caraibe, nici pantofi Prada...nimic, decît încă o zi...

E, pur şi simplu, UIMITOR de uşor să fii împlinit atunci cînd acel PLIN după care alergăm un veac, pentru care ne zbatem, ne lăsăsăm ispitiţi, ne ocupăm inimile, ne tăiem respiraţia e Simplu. Nu zic simplist. Zic SIMPLU. Atunci cînd fericirea noastră îmbracă o haină de in, nu îţi mai rupi capul să ai stiletti Dolce Gabbana. Şi dacă stai să te gîndeşti...e mult mai uşor să obţii acei pantofi D&G decît să te poţi bucura de rouă, vînt, de soarele cald, de ploaia sumbră, de norii năvalnici...preţuind fiecare zi, dorind fiecare zi de mîine.

Care a fost cea mai fericită zi din viaţa ta? E o întrebare pe care o aud deseori în filme şi mi-o pun mie ulterior. Nu am una. Nu am un moment care îl pot clasifica drept cel mai fericit, nu a o zi pe care o pot numi cea mai fericită... Tu ai?

Şi atunci cînd am zilele astea, zilele mele, pline, împlinite, simple, fericite, stîrnite de soare, de murmur de ploaie sau tril de pasăre, de aer proaspăt pe care îl înghit pe nas, pe gură, de miros de pămînt şi iarbă, de flori, de umedul rouăi, de caldul soarelui, de galbenul păpădiilor, de strigătul mării, de tăria rocii, de moalele cerului, de moarte, de viaţă, de om bun, de zîmbet....atunci zic că e cea mai fericită zi din viaţa mea..şi NU E UNA..