Hecticie

Sunt bocnă de cărţi de specialitate, am date limită ce se îndreaptă spre mine precum un train a grande vitesse...şi eu am 2 opţiuni: sau mă calcă sau mă ia cu el..şi eu vreau să merg cu el. De asta am chiulit. Micile mele pauze dulci le-am clepsidrat în librării...acolo mă puteţi pierde. Iubesc librăriile italieneşti pentru că au regim de club...au o sofa pe care te poţi întinde cu un braţ de cărţi, o cafenea de unde te aprovizionezi cu nesomn, un closet pentru a nu te grăbi acasă..sau la Burger King..şi poţi trăi aici..în aceste librării titanice ce se extind pe 4 niveluri...ce vrei...ce vrei...ce vrei? Aici găseşti.


 Unicul neajuns e că rămîn lefteră de fiecare dată cînd îi trec pragul... e ca o beţie..încă o cărţulică, încă una, ei dacă o iau şi pe asta nu moare nimeni...şi aici îmi beau averea. Azi m-a furat franceza. De curînd am început să o învăţ intensiv şi sub motiv că îmi trebuiesc cărţi în franceză pentru a trece exameul...mi-am cumpărat nişte romane..de parcă eu voi avea timp să le citesc pînă la examen. Dar aşa lucid gîndesc post-librărie. Acolo îmi permit să fiu mai naivă, mai cheltuitoare...mai optimistă.

De fapt, am vrut să vă dăruiesc un cîntecel în franceză dacă tot le ascult în ultimul timp. Şi un week-end cald şi plin de energie sau...de o librărie bună şi o cană de latte macchiato...

Deci despre cîntecel. Îi mulţumesc lui KOT că mi-a descoperit-o pe ZAZ. Am devenit fan din prima..e atît de simplă, precum şi cîntecul ei..îmi place vocea ei de ţigară, improvizarea, imprevizibilul din ea..şi omul din ea, nu e o figurină cu un corp mai antrenat decît vocea ce abia aşteptă să ai dea jos o piesă.