Fata albastră

Ieri, cu plictisul de gît, pe tocuri şi cămaşă albă, îmi purtam obosită valiza spre terminal. Sala easyjet, micuţă şi iluminată slab ca o cămară de maică, invitase vreo sută de oameni la îmbacare. Privirile mele, sărind peste lentilele ochelarilor, încercau să se agaţe de morişca avionului, de barba unui moşneag, de chupa-chup-ul unui copil numai ca să nu mi se prăvălească pleoapele peste ochii roşii de oboseală.

Şi t-r-a-h..ca o revelaţie..în faţa ochilor mei răsări un pardesiu albastru. Nu albastru, ci celest. Un albastru profund, nici indigo ca noaptea, nici pacific ca cerul..un albastru..ca un leagăn adînc de mare...Pe scurt, frumos tare. Pardesiul, venea ca un brăduţ în talie largă. M-am jucat cu culoare pardesiului vreo 5 minute, căutînd sub încheieturi, pe la nasturi, alunecînd spre mîneci, şi în vale pînă-n poale...şi tot înconjurîndu-l din privire în privire, mi-am încîlcit ochii în păr. 

Avea părul de un blond auriu insistent înflorit într-un coc ce amintea de un 8, sau de o floare cu 2 petale...M-am jucat prin păr, încercînd să înţeleg cum de la agăţat aşa elegant, încercînd să prind vreo agrafă, vreun elastic, vreo urmă de gel sau de mousse..dar nu s-a lăsat trădat sub niciun pretext. 

Apoi i-am coborît pe gît, legănîndu-mă pe 2 cercei albi cu un desen roşu, de o nobleţe gingaşă..ce aminteau 2 ouşoare alungite...roşul cerceilor se combina cu brăţara groasă de lemn roşu care proptea mîneca pardesiului albastru. M-am hîţînat cu ochii pe cerceii ce se mişcau ca o doamnă renascentină ..nici prea izghiţi sau hipi, nici imobili..ci numai buni.

Descleştîndu-mă de cercei, mi-am prăbuşit privirea în năframa ei de mătase pictata, răsfirîndu-se în mii de iţe albe, subţiri şi ascultătoare la capete..era albă cu un desen albastru, prinsă într-un nod elegant la spate..

Apoi am coborît jos de tot..pantaloni de un negru clasic ce se terminau în 2 pantofi derby de un ocru robust..şi da, geanta tip satchel din care se alinta un capăt de gazetă nemţească Zeit.

Ştiţi de ce mi-a venit să scriu despre asta..pentru că sunt oameni care nu sunt e o frumuseţe afrodită, dar stîrnesc un interes nebun..prin stilul lor, prin cum îşi aleg toate accesoriile şi prin felul în care le agaţă de corpuri...Ştiţi la ce mă gîndeam după ce am explorat toate colţurelele exterioare? Că dacă ar da jos pardesiul, şi hainele astea de faţadă, aş vedea o lenjerie senzuală ce ar luneca în moalele mătasei de-a lungul un corp sportiv...

şi m-am cutremurat la gîndul că am dezbrăcat-o. Şi acum gîndiţi-vă la ce adîncimi abisale poate ajunge gîndul unui bărbat dacă gîndul meu se rătăcise printr-o oază...şi am zîmbit...şi cînd am mai căutat-o o data cu ochii..am fost invitaţi spre avion.