Autopsie de septembrie

Demult nu m-am autopsiat. Am scris despre cărţi, despre muzici şi mode...dar demult nu mi-am tăiat venele aici pe blog, nu mi-am urlat dracii din mine să se înspăimînte îngerii, nu mi-am lăsat gîndurile să facă striptease nestingherite, să le privesc fără a mă ruşina de ele...să mă privească şi ele la rîndul lor. Să mă doară apropierea de mine, dar durerea să fie plăcută precum după o despărţire... Demult nu am sfîşiat nehotărîri în mine, eu însămi fiind una. Să le pun pe toate frumos în rînd, să le interoghez, cercetez, maltratez. Demult nu am mai visat visele mele, cele nebune, cele vii şi chinuitore, cele halucinante, aducătore de dor şi boală. Dorm bine, în general. Azi m-am luptat cu somnul tăvălindu-mi oasele prin pat o bucată de noapte, apoi am zis: " Demult nu am mai scris pe blog pe la glezna nopţii...dii în colo somnule." Şi iată-mă nălucă cu bisturiul în mînă mă auto-autopsiez. Şi tai gînduri-gînduri-gînduri şi din somn-nesomn-nesomn.

"Simple Steps to Total Health" by Andreas Moritz and John Hornecker

Augustul din acest an m-a întîmpinat cu un dulap plin de cărţi pregătit de mama pentru mine. Nu reuşisem să le ating pe toate, ditamai citit. Multe le-am început şi uitat pe chezlong pe-afară, altele le-am mîngîiat curios şi programat pentru alte vacanţe. Şi doar cîteva citit.

Eu sunt o carnivoră. Dacă nu manînc cărniţă la masă, ap eu nu am mîncat în acea zi deloc. Cărţulica asta mi-a trezit aşa un dezgust argumentat faţă de carne...încît mai că mă vegetarizez, staţi să bat în lemn. Nu v-aţi întrebat niciodată de ce bem lapte de vacă, dar nu bem de pisică sau cîine? Cît de dăunătoare sunt microundele? Ceasul biologic al organismului si multe altele..

Un ghid nutriţionist. Simplu, argumentat, cu multe exemple şi date. Recomand celor preocupaţi de o alimentaţie sănătoasă.

P.S. Eu am citit-o în rusă, fu cumpărată de la tarabele de cărţi din Chişinău de lîngă teatrul Cehov. În rusă se numeşte : "удивительное очищение организма". Mai multe despre autor puteţi vedea aici:
http://en.wikipedia.org/wiki/Andreas_Moritz

O nouă melodie

Prieteni,

delectaţi-vă. Are o nuanţă deprimantă şi tristă, dar e frumos. Motivul principal din Doctor Zhivago (2002).

Doctor Zhivago (2002)

Voi ştiţi că eu scriu aici doar despre filme ce au rupt suflet din mine. Ăst film are nişte scene şi realităţi cutremurătoare de grai, actori de toată măiestria...multă istorie (Rusia Ţaristă şi cea Leninistă) şi multă dragoste..multă..prea multă.

"Hatred could be stronger than love." Nu ştiu de ce la moment îmi vine doar această replică.

E despre dragoste triunghiulară. Despre senzualitatea unei femei ce s-a dovedit a fi uşoară pentru început..din curiozitate, din circumstanţe...şi despre verticalitatea şi mîndria alteia care deşi iubeşte cu dăruire..e puternică în faţa adevărului, e înţelegătoare, e deşteaptă.

Eu nu-l condamn pe Zhivago. Lara a fost prima lui iubire, şi a rămas a fi şi ultima. Iar viaţa i-a dat o altă soţie, dar nu-l învăţase să o iubească.

Un foarte frumos film, cei mai slabi de lacrimi aşa ca mine, le vor vărsa cu nemiluita..iar cei mai tari ..vor spune: bun film.

Atra, nu am citit cartea pe care tot tu mi-ai dat-o. Dar uite ca azi am ajuns să privesc filmul şi îţi mulţumesc pentru recomandare.

Portretul gîrbovit

În casa mea de cîndva voi avea o odaie care-mi va obosi ochii şi spatele căci ea (odaia) va adăposti computerul. Nu cred că ajung să trăiesc abdicarea lui...

Iar în spatele computerului, la înălţimea ochilor va fi un portret. Iar pe portret un moş gîrbovit ca o cîrjă...greu şi neputincios sub povara ghebului său...

Şi de cîte ori oi privi peste pixeli să îmi aduc aminte să stau ca stînjenelul...şi mi-am zis să nu uit şi de asta am hotărît să bag în cronici gîndul meu. Dacă aţi văzut vreun portret ce se asemană cu descrierea mea..lăsaţi-mă să ştiu pe unde e. Voi merge să-l procur de zestre. :)

Bărbatul şi Moda

Şi totuşi mi-am cumpărat-o. Mă lăsase tînjind vreo 2 zile în urmă...cu gîndul la ea. La început mi-am zis că o găsesc pe net, pe vreun torrent, găsesc vreo versiune engleză chiar dacă nu întocmai, dar similară, cu aceleaşi tematici.

Demult voiam să învăţ despre curente, stiluri în artă...pentru a mă simţi bine cînd păşesc pragul unui muzeu, pentru a putea contempla..cu înţeles picturi. Ei bine, nu despre asta e cartea mea.

E despre modă şi bărbaţi, despre evoluţia costumului prin timp, despre metamorfoza guleraşelor, manşetelor, pălăriilor, despre amprenta marilor creatori de modă...

e cu desene cartea :). Mă simt ca un copil. O citesc cu o sete şi curiozitate improprie mie - eu urîtor al modei. E foarte feminină cartea deşi e destinată sexului tare şi unul dintre autori e Ovidiu Buta.

"Bărbatul şi Moda" de Adina Nanu şi Ovidiu Buta.

Câinii orfani

Dacă mi-aş dori un cuţ, nu aş merge să-l cumpăr să-l am cu coada tunsă sau urechile cioplite, cu blană de hermină sau lins-întins, lunguieţ ori altoit în oricare alt mod. L-aş lua de pe drum de undeva, de la vecinii care ar decide şi în acest an să îşi înece ţîncii, un prăpădit, o lepădătură, un vagabond care nu are pe nimeni. Care îndură foame, frig, bătăi, înjurături, împuşcături...

din cauză că e dvorneaşcă,

adică nu are suficientă nobleţe în latrătul lui, nu are acte de identitate, vaccinuri...în schimb are nevoie de un stăpîn.

Eu îi consider pe aceşti cîini simpli şi lepădaţi mult mai inteligenţi decît media pe rase. Îmi par mult mai ataşaţi..şi mai simpli, un pic mai urîţi de la bun început, dar eu nu am nevoie de un cîine foto-model, asa-i?

Ţin minte o dată demult venise la noi la Străşeni o profesoară de limba engleză din US, Miss Cary. Peste un ceva timp o vedeam umblînd cu un căţel mic, roşcovan..oh, de mi-aş aduce aminte cum îl botezase..ceva tot american (o nevoie toată să vezi un vagabond moldovenesc get-beget cu nume importat :))). Şi toţi îi puneau aceeaşi întrebare: " De ce sărmana căţeaua asta v-aţi ales, că e de pe drumuri, poate bolnavă şi la sigur puricoasă...şi cîte şi mai cîte..?" La care ea nedumerită răspundea:" Dar era orfană."

Haute Couture 2010

Mie îmi dă o senzaţie astmo-claustrofobică creaţia lui Dior...

poate se găseşte cineva să-mi descopere arta în aceste buchete vii.

***

Azi am vrut să scriu ceva, ceva banal, ceva văratic, lejer şi negîndit sau poate gîndit dar puţin, ceva spontan..ca viaţa asta. Dar am intrat pe facebook şi era cimitir, şi pe blog era cimitir...şi am zis să tac. Cel puţin azi pot tăcea de voiebună pe acest traseu de unic sens.

Îmi pare rău...

Cele mai frumoase femei

Deseori am pus sau am răspuns la întrebarea: ce fel de femei îţi plac? (Iar sună homo). Reformulez. Care este idealul frumuseţei feminine? Şi eu aveam un răspuns clar şi exact: brunetă, păr lung, chip blînd, zîmbet larg cu tot cu gingii şi multe alte atribute.

Azi, şi de ceva timp încoace, mi-am schimbat viziunea, am un alt ideal.

E cea mai feminină, poartă rochiţe cu talii înalte şi uneori colănaşe cu fundiţe, se mişcă lent, e plină de viaţă, adică vieţi, e de o bunătate dumnezeiască ce i se citeşte pe chip, iar chipul radiază...e fericită! E însărcinată!

Şi nu le înţeleg! Jur că nu le înţeleg cînd se consideră urîte, grase şi umflate. De ce privesc burtica ca pe o inflamaţie cînd anume burta le face extrem de senzuale! Şi nu e vorba de metafore..eu le găsesc incitante cu burticile lor bogate, purtînd dragoste şi viaţă înlăuntrul lor.

Sunt cele mai frumoase purtîndu-şi mîinile fin peste trup în mîngîieri. Ele nu-şi văd zîmbetul dăruit florilor şi ierbii, ele nu îşi aud vocea maternă ce le creşte din plămîni...ochii ce rîd, pînă şi oboseala lor e una atît de smerită, de îngrijorată, de cuminte...

ele sunt mame.

Fata cu 3 mîini

Am trei mîini
Toate-mi cresc din trup
Şi toate trei hapsîne
Şi toate trei stăpîne

Şi numai eu nebună
şi bună de legat.

Şi-o mînă am tăiat.

Şi am rămas cu două
de două maluri amîndouă
mă leagănă isteric
mă-neacă în apele
pe care eu cu ale mele mîini le-am tulburat..

Şi numai eu nebună
şi bună de legat.

The Lost Symbol by Dan Brown

La eticheta " Cărţi citite" - o singură carte pînă acum. Ruşinos, nu? Ei, bine..zic nu pentru a-mi camufla ruşinea, da chiar nu le-am menţionat pe toate pe blog...pe toate una..am mai citit una, dar într-o perioadă neprielinică bloggeritului..şi a rămas "Maitreyi" fără urmă pe pagina mea.

Cînd eram mai mică îmi inventasem un caieţel, şi acum îl mai am prin vreun pod în vreun oraş, în care scriam toate cărţile citite şi le notam...era plăcut. Îl voi regăsi, dar pînă atunci mă împart şi cu voi.

Pe Dan Brown l-am citit pe tot. Eh, m-aş lauda cu acest tot, dar nu a scris decît vreo 5 cărţi pînă acum. Toate în acelaşi stil - cărţi ce au personajul principal pe Robert Langdon - profesor de simbologie - de o acuitate intelectuală rarisimă. Toate aventuri ce se înlănţuiesc în jurul misterelor despre masoni, religie, istorie şi picuri de idilă..de obicei, este şi un personaj feminin excepţional.

Ultimul roman - Simbolul Pierdut - nu face excepţie, dar abordează alte " simboluri". O continuă căutare a unui cuvînt - un singur cuvînt atotputernic - magic. Nu vi-l zic.

Sunt idei foarte interesante...ce au la bază cercetări ştiinţifice reale. Pe care le poti precăuta mai în profunzime în afara romanului...forţa gîndului, masa gîndului, masa sufletului...

Lectură plăcută celor pw care am reuşit să-i intrig Cred că o am pe undeva şi în format electronic dacă e cineva interesat.