Ghitara

De obicei ascult pian, flaut..mai putin vioara si rar de tot contrabas. Ghitara nu a reusit niciodata sa ma poarte departe, nu m-a inspirat sa-i zic..o vedeam mai mult o fata de gasca..vesela, zburlie, comoda - dar de cite ori mi se oferea vreun hit intrusmental la ghitara...raminea un hit al orei, al zilei in cel mai bun caz.

Ieri dupa ce ore m-am jucat cu valizele de-a lego, simteam ca trebuie sa cedez somnului..De obicei, sting orice gram de muzica, chiar si pe cea mai divina, cind dorm..altminteri dimineata am o durere de creieri ce au supravietuit o coma acustica. Ieri insa ma incapatinasem sa o fac. In perioadele mai grele, am nevoi de o doza mai mare de sunete..le-am lasat sa sune la radio. Iar eu mi-am proptit noii ciufi pe perna moale si am inchis ochii...

A inceput o melodie noua..niciodata nu reusesc sa depistez daca imi place muzica din prima ascultare...(trebuie sa fie o neaparat a doua ca sa pot decide daca imi place sau nu). Era ghiatara. Suna monoton, suna trist..suna aproape de 3 minute si simteam ca se scurge degraba intr-un nou cintec. Cred ca pe ultima masura de note, cind strunele ghitarei sunau tot mai piano si mai piano...am sarit supersonic din pat implintindu-ma in tastiera pentru a resuscita stand-by-iul...si pentru a reusi a citi numele melodiei.

Era cel mai frumos cintec la ghitara din cite imi puteam aduce aminte...poate pentru ca e coincidenta timpul si intimplarile lui, poate pentru ca pur si simplu e frumos in simplitatea lui..

Eram nesigura daca la a doua ascultare dragostea mea se va confirma...dar cind am dat de nume, si cind am mai dat si de compozitor...si dupa o dimineata intreaga de replay..cred ca ii fac loc in colectia mea.