Am aşteptat ziua de 27 ianuarie mai dihai decît copilul Africii de-ale gurii, mai rău decît marinarul - uscatul..poate precum aşteapta mama pe fiu de la armată. Credeam că în acea zi zămislesc o beţie grasă, mă dau peste cap sau urc pe Duomo şi strig cucurigu de vreo 7 ori de bun augur pentru un nou început ...Şi ce credeţi că am făcut?
Am mers la Duomo şi mi-am cumpărat un burger.
Pînă la urmă toată amărăciunea se zvîntează în timp, se iartă sau se uită...Depinde pe care dintre lupi îl adapi...
Era o dată un bătrîn înţelept ce îi povestea nepotului său: - În fiecare dintre noi sunt 2 lupi. Unul bun şi unul rău. Şi tu la rîndul tău îi ai pe amîndoi. Cel bun te va îndeamna să ierţi, să iubeşti, să fii bun cu oamenii din jurul tău...Cel rău dimpotrivă, îţi va încolţi în suflet ranchiună şi gîlceavă, neîncredere şi frică de oameni. - Bunicule, şi care va birui? - Cel pe care îl vei hrăni...
În acea seară aveam nevoie să răsfoiesc cele 6 luni ca pe o carte ferfeliţată de atîta lectură chinuitoare, lîncedă, zăludă...să mă bucur că am dat de cuvîntul "Sfîrşit"...că am avut persistenţa să nu dau pe foc cartea, să nu o dau la cîini sau la lupi...
Am vrut să simt libertate. Nu am simţit-o. Dar am simţit înălţime...e ca şi cum m-aş fi urcat pe un deal să văd cărărea din vale ce tare chinuitoare mi s-a mai părut.
Iar pentru gustul libertăţii vă las acest fragment de zbor uman...cea mai intensă formă a libertăţii pe care am văzut-o eu vreodată...e o ruptură de la viaţă, de la pămîntesc..sunt sigură că după un astfel de zbor - renaşti..
No comments:
Post a Comment