Here I come!

Ghitara

De obicei ascult pian, flaut..mai putin vioara si rar de tot contrabas. Ghitara nu a reusit niciodata sa ma poarte departe, nu m-a inspirat sa-i zic..o vedeam mai mult o fata de gasca..vesela, zburlie, comoda - dar de cite ori mi se oferea vreun hit intrusmental la ghitara...raminea un hit al orei, al zilei in cel mai bun caz.

Ieri dupa ce ore m-am jucat cu valizele de-a lego, simteam ca trebuie sa cedez somnului..De obicei, sting orice gram de muzica, chiar si pe cea mai divina, cind dorm..altminteri dimineata am o durere de creieri ce au supravietuit o coma acustica. Ieri insa ma incapatinasem sa o fac. In perioadele mai grele, am nevoi de o doza mai mare de sunete..le-am lasat sa sune la radio. Iar eu mi-am proptit noii ciufi pe perna moale si am inchis ochii...

A inceput o melodie noua..niciodata nu reusesc sa depistez daca imi place muzica din prima ascultare...(trebuie sa fie o neaparat a doua ca sa pot decide daca imi place sau nu). Era ghiatara. Suna monoton, suna trist..suna aproape de 3 minute si simteam ca se scurge degraba intr-un nou cintec. Cred ca pe ultima masura de note, cind strunele ghitarei sunau tot mai piano si mai piano...am sarit supersonic din pat implintindu-ma in tastiera pentru a resuscita stand-by-iul...si pentru a reusi a citi numele melodiei.

Era cel mai frumos cintec la ghitara din cite imi puteam aduce aminte...poate pentru ca e coincidenta timpul si intimplarile lui, poate pentru ca pur si simplu e frumos in simplitatea lui..

Eram nesigura daca la a doua ascultare dragostea mea se va confirma...dar cind am dat de nume, si cind am mai dat si de compozitor...si dupa o dimineata intreaga de replay..cred ca ii fac loc in colectia mea.

Motto

Motto: "Am schimbat parfumul ce mi-l agăţăm în păr, apoi am schimbat părul. Dimineaţa am dat foc la pielea de porc."

Tamarica

Noel's theme

L-am ascultat mult azi.

14 Februarie 2012

Azi a fost o zi obişnuită, doar că am primit flori nesemnate, am cinat singură sushi şi am făcut duş mîncînd afine..în rest o zi obişuită, plină de dragoste...

Freedom

Am aşteptat ziua de 27 ianuarie mai dihai decît copilul Africii de-ale gurii, mai rău decît marinarul - uscatul..poate precum aşteapta mama pe fiu de la armată. Credeam că în acea zi zămislesc o beţie grasă, mă dau peste cap sau  urc pe Duomo şi strig cucurigu de vreo 7 ori de bun augur pentru un nou început ...Şi ce credeţi că am făcut?

Am mers la Duomo şi mi-am cumpărat un burger.

Pînă la urmă toată amărăciunea se zvîntează în timp, se iartă sau se uită...Depinde pe care dintre lupi îl adapi...

Era o dată un bătrîn înţelept ce îi povestea nepotului său: - În fiecare dintre noi sunt 2 lupi. Unul bun şi unul rău. Şi tu la rîndul tău îi ai pe amîndoi. Cel bun te va îndeamna să ierţi, să iubeşti, să fii bun cu oamenii din jurul tău...Cel rău dimpotrivă, îţi va încolţi în suflet ranchiună şi gîlceavă, neîncredere şi frică de oameni. - Bunicule, şi care va birui? - Cel pe care îl vei hrăni...


În acea seară aveam nevoie să răsfoiesc cele 6 luni ca pe o carte ferfeliţată de atîta lectură chinuitoare, lîncedă, zăludă...să mă bucur că am dat de cuvîntul "Sfîrşit"...că am avut persistenţa să nu dau pe foc cartea, să nu o dau la cîini sau la lupi...

Am vrut să simt libertate. Nu am simţit-o. Dar am simţit înălţime...e ca şi cum m-aş fi urcat pe un deal să văd cărărea din vale ce tare chinuitoare mi s-a mai părut.

Iar pentru gustul libertăţii vă las acest fragment de zbor uman...cea mai intensă formă a libertăţii pe care am văzut-o eu vreodată...e o ruptură de la viaţă, de la pămîntesc..sunt sigură că după un astfel de zbor - renaşti..

Aburi

Hai să scriu. Am cam ruginit de atîta nescris. Cînd vin acasă din urma ceasului, unicul lucru care mai zvîcneşte în orarul din schimbul 3 e să nu uit să mă spăl. Duşul a devenit o fericire pentru micul meu timp...e unicul spaţiu de timp cînd sunt conştientă şi nu lucrez...de asta îl preţuiesc ca pe o desfătare scumpă. Ştiţi, fiecare se specializează în pasiunea sa...fie asta bucătărie, fotografie sau...duş. Şi eu la rîndul meu, am descoperit tehnici felurite de a te bucura de un jet de apă caldă...

Ador să intru în duşul aburit de apa fierbinte fără a lăsa apa să-mi atingă corpul...e o senzaţie specială..pentru că corpul înfrigurat e învăluit de o crustă de aburi ce se joacă cu porii înca uscaţi..parcă i-ar încălzi, parcă nu chiar...parcă te-ar zadarî, parcă nu chiar..încît îţi vine frig...şi te covrigeşti lipind toate membrele de trup...şi numai apoi îţi arunci corpul însetat..în apă..şi îl desfeţi cu căldură, cu apă curgătoare...ce spală toate gîndurile de plumb de peste zi.

Credeţi că îmi ies din ape probabil..Nu, deja nu. Săptămîna asta a început o noua era în viaţa mea mică...să vedem ce mai descopăr şi e data asta :)

Şi poate multe lucruri se vor schimba...dar muzica bună va rămîne..