Ce n-a văzut Parisul

Toamna aceasta a văzut cele mai multe ceruri şi nouri, a aterizat în zeci de aeroporturi, a făcut sute de drumuri, a întîlnit mii de oameni..şi a rămas tristă în fond, dar şi împlinită de zbor dacă zbor voia.

Am sosit din Paris unde Crăciunul deja miroase a crizanteme pe Champs-Élysées şi a aburi de supă fierbinte. Am trăit zile intense la serviciu şi seri nebune de bune şi relaxante în inima Parisului. Mi-ar fi plăcut să filmez secvenţe din seara de vineri unde într-o lumina lounge între nişte măsuţe mici pe care se odihneau paharele cu Merlot, dansa un cuplu...dansa simplu, dansa cu dragoste, dansa inghesuit pe mai puţin de un metru pătrat, dansau cu feţele, dansau cu ochii, dansau cu vocea, se iubeau în dans, se jucau în dans...doi tineri..de vreo 30 de ani, el simplu, ea simplă..iar pe ei toţi ochişorii noştri. Dacă aş şti ce cînta Edith Piaf atunci!! 


Am cioburi de Paris în telefon..şi în inimă..