Desenele copilăriei noastre

Ieri mi se făcuse dor de Cheburashka, de Alîi tzvetocek, de Vini Puh şi Fedorino gore...de dorurile copilăriei noastre, sau cel puţin alei mele. Şi mă gîndeam la cît de aspiraţionale erau. Erau idealiste, cu feţi frumoşi, şi voinici, şi bogaţi; cu fete harnice, frumoase şi bune la inimă, şi simple şi modeste...


Ideea e că eu în pielea mea de copil, cu căpşorul mea ce abia se dezghioca...cream idealuri, cream virtuţi ce aduceau prinţi călări pe averi şi viaţă fără moarte. Şi toate erau happy-end. Erau pozitive şi comestibile pentru un copil. Cu cîtă dragoste am început să spăl vesela după ce privisem Fedorina gore, ferice de mama mea! Sau Мама для мамонтенка...sufletul ţi se face puric cînd vezi cum e fără mama... dar nimeni nu disperă, ci dimpotrivă foarte curajos mamuţelul în cîntec, pe-o bucată de gheaţă, se aventurează spre mări şi zări. Astea erau bucuriile copilăriei mele..simple, fără magii de pixar, foarte aproape de casă...

Actualmente desenele animate s-au maturizat...sunt destinate adulţilor ce pot aprecia jocul grafic, glume dospite, aluzii îndrăzneţe...acum eu şi nepoţii mei de 5 ani privim acelaşi conţinut...după care aleargă bezmetici prin casă spidermeni şi supermani...Cool, nu?

Din păcate doar cool.