"Great Expectations"by Charles Dickens

Am jumulit-o. Azi. Si nu s-a terminat asa cum o stim noi in South Park. Estella nu a a vut de salvat iepuri si Miss Havisham nu era vrajitoare...decit in adincul sufletului.

E prima data cind il citesc pe  Dickens si desi engleza lui mi se pare pre-adamica, are un simt al umorului...subtil ca un fum subtirel ce iese caldut din hoceag. Foarte fin.

E despre soarta unui tinar, Pip, ce sarac si orfan ajunge sa aiba un protector bogat, dar necunoscut lui. Un protector care vrea sa faca un gentleman din el..."a gentleman at heart, not in manners"...ca doar de asta se numeste gentle man...

Pip de foarte tinar se indragoste de Estela, ce e o fata frumoasa ca soarele si rece ca vintul siberian. Si el o iubeste, fara motiv...o dragoste, pe care voi stiti, eu nu o inteleg...dar o iubeste pina la capat....ca in carti.

Cititi.

Dragostea are motiv

Inima mea demult nu cunoscut atîtea căderi în adîncurile gîndurilor şi înălţări ambulante ale bunelor speranţe. Tre' să recunosc că gîndurile mele demult nu s-au pălmuit aşa crîncen din dragoste. Demult nu au scrimat între pereţii ventriculelor mele, scrîntindu-se psihologic. Şi zic să mai scot vreo două bătălii afară să se răcorească. 

Dragostea nu se naşte ca Hristos. Nu apare din nimic, din simplista concidenţă sau nelămuritul "pur şi simplu". Dragostea are părinţi, şi e mult mai umană decît vrem să o credem..spre fericirea noastră. Dragostea are motiv, ea vrea să aibă motiv pentru a putea dura. Cine-mi spune că iubeşte pentru că iubeşte..."pentru că iubeşte şi gata!", mai bine să tacă. Aici chiar nu mă tîrguiesc cu nimeni. Nu am iubit niciodată fără motiv şi nu vreau să fiu iubită fără motiv. Am iubit pentru că văzusem valori şi grimase de care aveam nevoie, pentru că am văzut virtuţi ce mă cucereau şi vicii cu care mă puteam împăca şi tăvăli în mici certuri. Dar gratis nu am iubit.

E dezolant să afli peste ai că ani fost iubită fără motiv. Fără motiv se iubeste doar iubirea. Iar eu sunt un suflet în bălămălile unui caracter ce se vrea hîrjonit, stăpînit, dosit, iubit...pentru că sunt om. Să iubeşti un om pentru omul pe care a reuşit să-l plămădească din grămada de oase şi carne care i-a fost dată, să iubeşti un om pentru că ştie a te asculta nu doar în frumuseţea fericirii tale, dar şi în plîngăcioasă tristeţe...pentru că ştie să citească mult şi apoi să te lase cu guriţa căscată de cît de frumos şi logic le-a redat, pentru că nu te lasă să mergi singură acasă după 9 seară şi pentru că nu te lasă să duci pungile grele cînd vii de la supermarket, pentru că are un suflet blînd şi milostiv, pentru că ştie a-l asculta pe Dumnezeu, pentru că ştie a pune becuri şi uni cabluri, pentru că aduce ceaiul cald în patul încă însemnat de urmele somnului, pentru că ştie să spună bancuri, pentru că ştie cum să te facă să te simţi cea mai frumoasă şi cea mai deşteaptă, pentru că tu ai încredere în prezenţa lui, pentru că ai uitat de răceala serilor şi tristeţea acordurilor, pentru că a ştiut să ierte, pentru că a ştiut să uite, pentru că a ştiut să sufere şi a continuat să iubească...

dragostea are motiv. 

Canon

Ce jalnică ţi-e arma cu care mă ţinteşti

Cîndva dogar de ulii, azi peştii priponeşti

De ale tale blitzuri, ce ieftin se agaţă

De orice jartieră ce las-un fir de aţă.

Şi urlă-n trompa puştii imaginile rare

Ce ţi se par frumoase,

dar sunt decît vulgare

şi sunt amare, şi sunt ...banale

şi sunt...uşoare.

Toate au un timp al lor

Hai să uităm că ne-a fost trist în doi,

Şi să uităm că ne-am uitat odată,

Să mai uităm cum ne-am pierdut de noi

Şi –am dat cu împrumut simţirea noastră toată.

Hai să uităm că am iubit pe rînd

Că ne-am rănit pe rînd cu-ale noastre interese

Că am visat pe rînd la antonime fericiri

Că am uitat cum e cu-adevărat să-ţi pese.

Şi dacă peste ani-ţi vei aminti

Ce calde îmi erau scrisorile de dor

Nu te mai chinui cu triste amintiri

Căci toate au un timp al lor.

Catwalk dress Mango

Deşi azi voiam să scriu despre dragoste căci dădusem peste versurile postate anterior..zic că după un examen pot să las gîndurile să pască muzică, iar eu să mă delectez privind noua mea rochie...

Ador rochiile...de toate culorile, de toate lungimile, de toate croielile - căci şi ele sunt un pic femei, uneori chiar un pic mai mult decît noi.

Мы любим тех, кто нас не любит. Мы губим тех, кто в нас влюблён.

Мы любим тех, кто нас не любит.
Мы губим тех, кто в нас влюблён.
Мы ненавидим, но целуем.
Мы не стремимся, но живём.
Мы позволяем не желая.
Мы проклинаем, но берём.
Мы говорим и забываем.
О том, что любим, вечно лжём.
Мы бесконечно созерцаем,
на искры глаз не отвечаем.
Мы вечно чувствами играем,
но забываем лишь о том,
что любим тех, кто нас не любит,
что губим тех, кто в нас влюблён...

Nu cunosc autorul...

Desenele copilăriei noastre

Ieri mi se făcuse dor de Cheburashka, de Alîi tzvetocek, de Vini Puh şi Fedorino gore...de dorurile copilăriei noastre, sau cel puţin alei mele. Şi mă gîndeam la cît de aspiraţionale erau. Erau idealiste, cu feţi frumoşi, şi voinici, şi bogaţi; cu fete harnice, frumoase şi bune la inimă, şi simple şi modeste...


Ideea e că eu în pielea mea de copil, cu căpşorul mea ce abia se dezghioca...cream idealuri, cream virtuţi ce aduceau prinţi călări pe averi şi viaţă fără moarte. Şi toate erau happy-end. Erau pozitive şi comestibile pentru un copil. Cu cîtă dragoste am început să spăl vesela după ce privisem Fedorina gore, ferice de mama mea! Sau Мама для мамонтенка...sufletul ţi se face puric cînd vezi cum e fără mama... dar nimeni nu disperă, ci dimpotrivă foarte curajos mamuţelul în cîntec, pe-o bucată de gheaţă, se aventurează spre mări şi zări. Astea erau bucuriile copilăriei mele..simple, fără magii de pixar, foarte aproape de casă...

Actualmente desenele animate s-au maturizat...sunt destinate adulţilor ce pot aprecia jocul grafic, glume dospite, aluzii îndrăzneţe...acum eu şi nepoţii mei de 5 ani privim acelaşi conţinut...după care aleargă bezmetici prin casă spidermeni şi supermani...Cool, nu?

Din păcate doar cool.