* Tram = tramvaiPare-mi-se că era o zi de april. Cu soare în colţuri de gură, cu un vîntişor în plete Irina mergea la universitate ziua - amiaza - mare cam pe la unu. Urcă în tramul verde care mai mult semăna a un TGV, în vagonul nr. 2, scoate un caiet, bagă un dop de cască în ureche şi tuc-tuc...pe-acelaşi drum.
Cam pe la jumătate de drum, brusc, inexplicabil, la prima încreţitură de frunte, se opreşte tramul. Stă. Hm? Vreun semafor să fie oare? Nu. Vreun accident? Nu, slavă Domnului. Irina descreţeşte fruntea şi-o bagă în primul vagon. Aa...cuiva i se făcuse rău...aşa vorbea lumea, cel puţin.
Rău.
Stăm.
Stăm rău, căci timpul trece, cineva se simte rău, oamenii se agită, lecţia fetei se începe. Şi totuşi ce se întîmplase în primul vagon? Nu erau decît 2 persoane: o babă şi-un flăcău.
Dau cu ochii la flăcău într-atît încît să nu-l sperii, dar nici să nu-l bucur..parcă se simte bine. Mă uit la baba în colanţi cu o mină de aur pe degete...straniu, nici ea nu pare a fi suferindă. Poate l-au dus în cabina şoferului pe sărmanul om?
Noi toţi aşteptam ambulanţa. Respect. Chiar dacă s-a oprit un tram întreg cu vreo 50 de oameni, iar în spate înca vreo 5 stau pe şinele blocate (tramuri, nu oameni) viaţa omului totuşi e pe prim plan.
Peste 15 minute..nu-mi mai părea atît de nobilă aşteptarea. Mintea mea era sfîrtecată de gînduri precum: " da chiar nu se găseşte cineva din responsabilii care se adunaseră în jurul tramului să să stea la staţie cu omul bolnav să nu ţină în drum 200 de oameni?"..şi din altele neortodoxe.
Între timp venise şi poliţia. O fi călcat pe cineva? Ce face poliţia aici? Doamne, ce se întîmplase??? Mă întorc la primul vecin de pe scaun şi întreb cu ochii mari: CE SE ÎNTÎMPLĂ?
"Cineva se simte rău, nu poate merge. Aşteptăm ambulanţa. Nu ştiu ce face poliţia aici."
Asta v-am spus şi eu. Peste 45 de minute...se aude sirena. Din ambulanţă ies 2 halate albe cu o targă, intră în primul vagon, fac un rotocol..la care..baba le dă frumos din mînă, se ridică voiniceşte pe picioruşe, iese independentă din vagon, intră singurică în ambulanţă...iar şiragul cu vreo 10 tramuri blocate, cîteva sute de oameni înrăiţi de aşteptare, fata cu lecţia pierdută...pornesc la drum. Tuc -tuc....
Haha! Rad. Ca sa nu fiu nevoita sa recunosc ca m-ar fi tentat ideea "neortodoxa" sa scutur oleaca "ninunea suferinda", asta sa fi fost unul din medicii cu targa... Cucoane din astea avem si noi cat duce trenul in oras. Aici un smile din ala care strange din dinti. (Doamne, astupa-ti urechile si ochii pt 5 min...)
ReplyDeletehm. eu stiam ceva despre nishte urechi prea mici pt cashti. sa ma fi lasat pe mine memoria? -)
ReplyDeletese vede totushi ca nu era o lectie cu vreun profesor mai kipesh - altfel, ai fi luat-o cu autopiedu' -)))
@ star77,
ReplyDeletee-he-he..eu credeam că omul e leşinat pe undeva, că e grav..atîta forfotă totuşi. Dar aşa e aici. Nu are dreptul şoferul să se mişte pînă nu "înmînează" suferindul ambulanţei. Şi cred că e corect, apreciez, doar că uneorise mai exagerează.
Atra, acelea erau căşti la comandă..cea mai mică mărime posibilă, deşi tot incomodă. Iar autopiedul :)), mi-ar fi luat cam vreo 2 ore, adică tot cam atîta..şi era matematica financiară, păcat să nu întîrzii un pic :)) (de fapt, unul din preferatele mele)
care mai mult seamana cu un TGV cu viteza 0 :D
ReplyDelete"cu o mină de aur pe degete..." frumos spus, artistic :)
"Din ambulanţă ies 2 halate albe cu o targă, intră în primul vagon, fac un rotocol..la care..baba le dă frumos din mînă" dac tot avea o mana de aur pe degete... de ce sa nu dea din mana? :DDDDDDD
mi-a placut... frumoasa realitate la ei...neinteleasa de noi... ;)
dumitrelu, eu am dat dovadă de atîta ÎNŢELEGERE :)))
ReplyDelete