Ştiţi, de cîteva ori mi-a fost pusă această întrebare. "Irina, pari a fi o fată cu buchii, dar te încăpăţinezi să scrii cu â din a la mijloc de cuvînt. De ce?"
Nu pentru că sunt " afanalbetă". Ci pentru că nimeni nu mi-a explicat de ce e păcat să scriu î în loc de â. E mai puţin estetic? Nu, e o regulă în plus. Şi dacă se găseşte cineva să mi-o explice (logic), mă voi ruşina de prostia mea (deşi voi continua să scriu cu î din a căci a devenit un stil).
Deci este cineva care să înţeleagă acest rasism lingvistic de ce î din a face parte dintr-o castă inferioară? Sau cu ce a greşit el să stea la margini de drum? Mie îmi pare o regulă fără noimă, sper să greşesc..altfel greşesc prea mulţi.
Deja mai bine de 5 sau 6 ani s-a trecut oficial la forma cu â din a, in Romania. Editurile lor tin cont de asta, cam atat ce stiu.
ReplyDeleteEu tot cu "â" scriu, hz de ce xD
ReplyDeleteeu credeam că în România a fost aşa de la Geneză şi noi am fost acei care ne-am adaptat..
ReplyDeleteIrina, ai toate sansele sa ajungi mare. -))) macar si din motivul ca s-a mai incapatanat unul sa scie altfel, CS in loc de X si nu s-a suparat nimeni. mai ales ca scria niste pasteluri minunate.
ReplyDeletein orice caz, aceasta nu poate fi considerata o greseala asemeni dezacordurilor sau cacofoniilor si care sunt scuzate sub sintagma - "importanta e idea din cuvintele mele si nu greselile gramaticale".
Atra,
ReplyDeletenu îmi propun să ajung mare. Pur şi simplu, cît am fost mică nu am avut motive suficiente să scriu cu â..şi nici acum nu le am.
În urma dezbaterilor Academiei R.P.R. desfășurate în 1953, s-a elaborat o nouă ortografie, aprobată printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniștri. Aceste norme au început să fie aplicate din primăvara lui 1954. Una dintre cele mai importante schimbări consta în dispariția literei â din alfabetul limbii române, scriindu-se cu î peste tot, inclusiv în romîn, Romînia și derivatele lor.
ReplyDeleteÎn 1993 Academia Română a decis printr-un vot revenirea la grafia cu litera  în loc de Î în anumite poziții ale cuvintelor și la scrierea formelor sunt, suntem, sunteți în loc de sînt, sîntem, sînteți. La vot au participat toți membrii Academiei, indiferent de specialitate.
PS: Scrie mai departe așa îți place să scrii. Multe de grăit, puține de spus.
Viorel,
ReplyDeleteMersi mult...deci totuşi nu este un motiv întemeiat.
De fapt î se folosește și în interiorul cuvintelor. De exemplu ,,reînceput,, ,,neîntrebat,,. Aici observi ca exista o rădăcină si un prefix adăugat pentru a forma un alt cuvânt. În celelalte cazuri, se foloseste â. Așa e dintotdeauna. E o regulă ce trebuie respectată mai ales acum, după prostia comunistă care a exclus â în anii 50.
ReplyDeleteNu cred ca cei ce adopta regulile ortografiei unei limbi urmaresc o tendință anumită(modă..). Și de fapt noi totul percem prin prisma cunoștințelor/deprinderilor anterior adunate ceea ce ne influențează în adoptarea/respingerea a ceva nou. Â - pare pentru majoritatea (și pentru mine parea la început) ceva foarte ciudat și niciodata nu am înțeles de ce, de aceea majoritatea continuă sa scrie cu "î" cum continuă o parte din oameni să scrie cu grafie chirilică(poate nu e reușită comparația). Acum scriu cu â dar nu peste tot, depinde cum mă apucă dar nu vad nimic bun sau rau în a scrie într-un fel sau altul.
ReplyDeleteȘi iata am scris mult fară să dau un răspuns la întrebarea ta :).
Virtus,
ReplyDeleteuite dacă ne uităm un pic mai sus la ce a scris Viorel "n 1993 Academia Română (România?) a decis printr-un vot revenirea la grafia cu litera  în loc de Î în anumite poziții ale cuvintelor și la scrierea formelor sunt, suntem, sunteți în loc de sînt, sîntem, sînteți." reiese că nu a fost dintotdeauna aşa...
ok..întrebarea mea e: cum se scria de la începuturi? cu î sau â la mijloc?
Ion,
ReplyDeleteeu nu impun nimănui să scrie ca mine...eu doar nu înţeleg de ce ne jucăm cu î şi â..
Virtus,
ReplyDeleteal tău e blogul 2urma?
Eminescu a scris "suntem români și punctum". Dintotdeauna s-a scris cu â acolo unde trebuia. Și așa e corect, dacă vrei sa scrii corect. Informația e verificată 100%.
ReplyDeleteP.S. Nu e al meu, dar îi fac reclama :)
Eh, Virtus...mă faci să scriu un post nou. Fie. Să vedem ce părere ai.
ReplyDelete...apropo de estetic. am întâlnit o dată un caz (in practica de designer) cand a trebuit sa aleg între î şi â şi viceversa, doar pentru că acestea nu se priveau bine în pagină hi hi hi...
ReplyDeletepersonal folosesc â-ul, pt că încă din anii de liceu mi-am băgat în cap, că prin felul acesta îmi exprim subtila-mi dorinţă de a fi ne reuni odată şi odată :(
Pe mine Jimmy nu ma-u învăţat la şcoală...şi nu că nu m-aş putea învăţa singură. Uneori mă opintesc de îmtrebarea de ce? şi atunci cînd găsesc răspunsul la lucruri pe care le facem pentru că aşa s-a stabilit ( nu sunt împotriva convenţiiolor-le găsesc foarte utile de multe ori, doar să nu fie prea multe)..rămîn dezamăgită.
ReplyDeletedin comentariul precedent...ai putea conclude că puţină şcoală am făcut în general :)
ReplyDeletem-au*
Citeşte discuţia de mai jos pentru a te lămuri cum stau de fapt lucrurile. Pe scurt, litera  este o tîmpenie monumentală care face de ruşine limba pentru că este o literă complet inutilă, al cărei scop este doar acela de a complica scrisul.
ReplyDeleteÎn ce le priveşte pe "sunt/suntem/sunteţi", aceste cuvinte n-au făcut niciodată parte din limba naturală, ci au fost născocite de Şcoala Ardeleană în secolul 19 pentru a crea impresia că limba l-a moştenit pe "sunt" din latină, ceea ce orice lingvist ştie că nu e adevărat, acest rol revenindu-i lui "sînt", cuvîntul rezultat prin evoluţia naturală a limbii. Cuvintele "sînt/sîntem/sînteţi" reprezintă deci adevăratele cuvinte strămoşeşti, pentru că doar ele apar în scrierile vechi.
http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=454379
Cristin,
ReplyDeleteOoo..demult asteptam o replica experta! Mersi, Cristian. Foarte apreciat comentariu..si respect ceea ce ne-au lasat strabunii...dar tre' sa zic ca imi place mai mult cum suna " sunt" decit "sint"..In general, sunetul "Î" îmi displace per se..