Ce n-a văzut Parisul

Toamna aceasta a văzut cele mai multe ceruri şi nouri, a aterizat în zeci de aeroporturi, a făcut sute de drumuri, a întîlnit mii de oameni..şi a rămas tristă în fond, dar şi împlinită de zbor dacă zbor voia.

Am sosit din Paris unde Crăciunul deja miroase a crizanteme pe Champs-Élysées şi a aburi de supă fierbinte. Am trăit zile intense la serviciu şi seri nebune de bune şi relaxante în inima Parisului. Mi-ar fi plăcut să filmez secvenţe din seara de vineri unde într-o lumina lounge între nişte măsuţe mici pe care se odihneau paharele cu Merlot, dansa un cuplu...dansa simplu, dansa cu dragoste, dansa inghesuit pe mai puţin de un metru pătrat, dansau cu feţele, dansau cu ochii, dansau cu vocea, se iubeau în dans, se jucau în dans...doi tineri..de vreo 30 de ani, el simplu, ea simplă..iar pe ei toţi ochişorii noştri. Dacă aş şti ce cînta Edith Piaf atunci!! 


Am cioburi de Paris în telefon..şi în inimă..

Hitul acestei toamne

Am descoperit cîntecul care îmi va răsuna această toamnă. The Perishers sunt în lista preferaţilor mei, primul lor album..l-au ascultat nopţile şi kilometrii. Apoi, cînd am văzut că nu scot niciun alt sunet pentru mai bine de 2 ani, m-am mulţumit cu cinemix.us unde pescuiesc coloanele sonore pe care le expun aici. Aşa s-a născut postul meu de radio preferat. Dar azi, azi am descoperit noul lor album From Nothing to One şi mi-am ales hitul toamnei de acolo...

Didn´t I tell you to leave it all behind
Didn´t I tell you to let it slip your mind
Didn´t I tell you to let it fade away
Didn´t I tell you that some day you´ll be ok 

Now I know love can turn to hate in the blink of an eye
Another lie another alibi
When your curtain fell heaven turned to hell
What was real I could never tell 

I wish I would have known 
Wish I would have seen
I wish I´d had some lines to read between 
I just can´t understand why you cared to stay
You never truly loved me anyway
I just can´t understand 

Didn´t I tell you to leave it all behind
Didn´t I tell you to hide all things you find
Didn´t I tell you to let it slip away
Didn´t I tell you to do all you can to be ok 

I never thought love could turn to hate in the blink of an eye
And without you it would have passed me by
And heaven turned to hell when your curtain fell
What was real I still can´t tell 

I wish I would have seen wish I would have known
I wish I wouldn´t have to feel alone
I just can´t understand why you cared to stay
You never truly loved me anyway
I just can´t understand

Claire de lune

Pentru cei ce nu ai binevoit sa iasa la plimbare in aceasta zi de noiembrie, pentru cei care nu au cu cine ride sau privi un film, pentru cei ce nu gatesc bucate la bucatarie, pentru cei ce nu au gasit altceva decit sa hoineareasca la mine pe blog in aceasta...unica zi precum toate celelalte..va las un clar de luna...ce va va plimba pina dincolo de toamna, dincolo de frig...va va potoli o foame interna, o neliniste, sau o liniste prea mare..

A fi tatic

Gindurile unui tatic despre fiul sau de 5 anisori...

Abia astept sa vina miine. Copilul meu e racit. Avea febra azi dimineata cind am plecat. Miine Laura pleaca..si vom ramine doar noi doi si cu febra. Ne vom inchide in dormitorul mic tolanindu-ne pe intreg patul..Ne vom acoperi cu o plapuma calda si vom privi un film la volumul pe care doar 2 barbati il pot incapea. Vom rontai french fries cu maioneza  intre pernele moi si vom ride ca doi durlii pina la sughit..

apoi amindoi ne vom ghilosi intr-o cada de apa fierbinte si inainte de culcare ii voi citi Divina Comedie dintr-o carte pentru copii..

si vom adormi asa..el in bratele mele...Miine va fi o zi extraordinara.

Frunzele în noiembrie

De cel mai înalt braţ al plopului se desprinde galben o frunză. Şi deşi căderea ei pare o mică nenorocire, o mică moarte..pentru ea, acest sejur ar putea fi cel mai pasional episod...Pentru ea care nu a cunoscut decît un ram, decît o umbră, decît acelaşi răsărit şi tristeţea aceluiaşi apus..pentru mica de ea care nu s-a aventurat în viaţa ei estivă spre nicio destinaţie, care nu a cunoscut niciun risc decît freamătul vîntului sau clipocitul ploii...pentru ea această cădere ar putea fi o înălţare, cînd dusă de vînt ar cuprinde văzduhul pe suprafaţa ei mică ca în faldurile unei rochii şi lăsîndu-se în grija vîntului precum în braţele unui iubit, l-ar urma ... şi în căderea ei ar atinge oamenii ce se mişcă, clădirile amorţite, băncile reci, pămîntul înfrigurat...

Moartea e un final pentru toate frunzele..de asta zburaţi...