Vis de busuioc

Mă voi scrie pentru că nimeni nu ne va înţelege şi pentru că nimeni nu va citi, şi dacă risc fericit să o faci tu..atunci nu vei afla nimic nou...dar vei afla că sunt amintiri ce mai miros a busuioc şi peste ani..

Şi deşi inima mea e anemică, preocupată de cele mai neimportante lucruri de pe acest pămînt care au fost inventate vreodată, noapte reuşeşte să o fure..să o poarte peste ţări, peste ani şi să o arunce în braţe..imaginar calde.

Cele mai rezistente amintiri vor fi ale tale. Cele mai moi cuvinte, tot ale tale vor fi. Şi tinereţea mea - va fi a ta.

___________________________________

Uneori avem un mare-mare vis...şi suntem neîmpliniţi, suntem agitaţi, suntem plini de speranţă că acel vis ne va face fericiţi, va umple viaţa noastră de un sens..necunoscut pînă atunci. Şi facem sacrificii, facem rugăciuni, facem planuri pentru a ne îndeplini visurile...şi ce mici suntem noi, ce necunoscători suntem noi în a ne apropia visuri ce nu sunt ale noastre, ce nu ne vor pe noi...doar ca suntem prea mici pentru a şti unde ne vor duce...unde ne vor lăsa, de ce ne vor priva...de asta nu cere nimic decît ceea ce ţi se dă spre binele tău...E prea ortodoxă fraza pentru un tînăr cu aripi lungi...dar numai Icar ştie despre ce vorbesc..

Doriţi-vă drumurile pline de lumină, drumurile pe care le cunoaşteţi ca finalitate pentru a nu sfîrşi pe un final de vis ce nu vă aparţine. Şi atunci cînd marele vis nu s-a îndeplinit...e doar motiv de fericire...La urma urmei, visuri sunt cu duiumul...alege un altul, unul mai mic, unul mai al tău, unul mai aproape...

Italia

Deşi nu îmi amintesc cînd timpul s-a scurs atît de încet şi chinuitor, sunt ultimele luni pe un meleag ce mi-a fost pămînt în ultimii 3 ani. Şi deşi de fiecare dată cînd aterizez în Milano din alte capitale mă încreţesc un pic din umeri, e totuşi oraşul şi ţara care mi-au descoperit cele mai multe din experienţele mele. E ţara în care am învăţat să iubesc ploaia ce miroase a cafea, ţara care mi-a descoperit spremuta, care m-a îndulcit sicilian, care m-a învăţat să muncesc din greu, să trăiesc din greu, care mi-a oferit o diplomă şi un loc de muncă.

E ţara care mi s-a dezgolit de mare, mi-a întins văile, mi-a încins munţii în cele mai măreţe ipostaze...e minunat de frumoasă această ţară..cu cele cinci pămînturi, cu toată arheologia, istoria şi Biserica, cu tot alaiul de gesturi şi emoţii..ce sunt atît de..numai ale lor.

Şi deşi nu a reuşit să mă absoarbă, să mă facă să mă îndrăgostesc de ea, mi-a oferit dragoste..pe care o voi lua cu mine..

Sunt ultimele luni aici şi vreau să îmi agit simţirile nobile, simţirile dulci..pentru a lua cu mine cele mai frumoase amintiri, pentru a fura în mintea mea cele mai splendide peisaje, cele mai calde veri, cele mai lungi plimbări de bicicletă, cele mai gustoase fructe de mare şi linguine, cele mai frumoase amintiri...

Ştiu că o dată ce voi pleca, îmi va fi dor..şi mă voi întoarce..pentru a-i mirosi cafeaua şi portocalele..

27 Septembrie

Vorbeşte-mi în clape
pe timp de holeră
pasta mi s-a încleiat pe pagini
şi Dumitrelu plînge şi se naşte

obosită precum întotdeauna
în zile violete
rezolv probleme cu avocatul lui Michael Jackson
şi las uşa deschisă...

să se termine fotbalul
să nu-mi mai flluture din mîini în explicaţii scurte
de parcă-s eu la muncă de cînd au inventat băncile

să nu-i mai văd chipul
să stea în lumea lui V
să fie acei 2000.1
să fie banane

şi timp liber

Iar măturătorii?
azi îi invidiam
liniştit curăţau păienjeniş
iar eu cu o mînă am cuprins în om orb.

pendulez între Milan, Paris, Londra..

cînd se vor termina zilele astea?
Cînd voi termina de alungat zilele?

Aştept februarie ca pe un botez.

...

The moment we have everything we feel the emptiest we could ever be. There always must be something we strive for, we dream of, we suffer from...in order to render us complete.

Vivara

De curînd mi-am schimbat parfumul...aveam nevoie de o schimbare, de o detaşare de mirosurile lîncede ce mi-au împăiejenit augustul şi septembrie, de o aromă care mi-ar colora un pic cearcănele. Am intrat în parfumerie debusolată şi am întins mîna ezitant spre cutii atrăgătoare adulmecînd dîrele de arome..apoi auzind o voce ce părea să aibă şi un nas expert...m-am îndreptat spre domnişoara asistentă ce vîna un cuplu.

Domnişoara mi-a obervat licărirea din ochi presupun încît veni hotărîtă spre mine şi mă stropi cu o licoare. Toate mirosurile astea grămadă mă tulburaseră, nu mai înţelegeam ce, a ce şi unde miroase...

....

Îmi mirosisem din nou braţul une mă stropise ea cu parfum şi pufnisem în rîs..mi se făcuse vesel, mi se făcuse bine nu ştiu cum...

eu nu schimb parfumurile des..sunt în căutarea celui care va fi al meu pentru totdeauna..

If you can't explain it simply, you don't understand it well enough. ¬ Albert Einstein

am scris o pagină întreagă...plină de frustrări, dar cred că fraza nu are acompaniment..e foarte simplu spus, cred că Einstein înţelegea foarte bine sensul cuvintelor sale.

If you can't explain it simply, you don't understand it well enough.

Scrisoare mie

Eu utilizez acest blog pentru a mă exprima, fie urlet, fie hohot, fie un gînd obosit...şi atunci cînd nu mai pot fi eu însămi şi scrie ce vreau eu pe blog , prefer să nu mai fiu eu însămi.

un gînd obosit

Am devenit un ceas căruia i-au fost furate orele. Am devenit o  odaie în care hîrîie cool-erele computer-elor, în care cămăşile obosesc clacă pe speteaza scaunului, în care pianul stă mîndru şi singur, în care eu mă simt un drumeţ.

Sunt plină de gînduri ce nu am timp să le zidesc aici, de dorinţe pe care nu le pot scrie căci ele nu sunt în orar, de planuri pe care nu le pot pentru că nu încap în cele 365.

Ştiţi de ce mi-i dor..mi-i dor să ţin în mînă o carte de suflet..să o ţin în mînă fără să am remuşcări, fără să negociez cu timpul încă 5 minute, fără să mă simt vinovată..că citesc ceva în plus...

Îmi doresc să mănînc, să scriu pe blog, să scriu scrisori, să merg să cumpăr pîine şi cartofi, să gătesc mîncare, să privesc un film, să fac curat între zecile de cămăşi ce mi-au inundat camera..cred că îmi doresc să trăiesc.

De asta, preţuiţi orice clipă..ştiu că toate vi se par banale..pentru că le aveţi prea multe..pînă nu le pierdem într-un fel sau altul.