Tuesday, October 18, 2011

Italia

Deşi nu îmi amintesc cînd timpul s-a scurs atît de încet şi chinuitor, sunt ultimele luni pe un meleag ce mi-a fost pămînt în ultimii 3 ani. Şi deşi de fiecare dată cînd aterizez în Milano din alte capitale mă încreţesc un pic din umeri, e totuşi oraşul şi ţara care mi-au descoperit cele mai multe din experienţele mele. E ţara în care am învăţat să iubesc ploaia ce miroase a cafea, ţara care mi-a descoperit spremuta, care m-a îndulcit sicilian, care m-a învăţat să muncesc din greu, să trăiesc din greu, care mi-a oferit o diplomă şi un loc de muncă.

E ţara care mi s-a dezgolit de mare, mi-a întins văile, mi-a încins munţii în cele mai măreţe ipostaze...e minunat de frumoasă această ţară..cu cele cinci pămînturi, cu toată arheologia, istoria şi Biserica, cu tot alaiul de gesturi şi emoţii..ce sunt atît de..numai ale lor.

Şi deşi nu a reuşit să mă absoarbă, să mă facă să mă îndrăgostesc de ea, mi-a oferit dragoste..pe care o voi lua cu mine..

Sunt ultimele luni aici şi vreau să îmi agit simţirile nobile, simţirile dulci..pentru a lua cu mine cele mai frumoase amintiri, pentru a fura în mintea mea cele mai splendide peisaje, cele mai calde veri, cele mai lungi plimbări de bicicletă, cele mai gustoase fructe de mare şi linguine, cele mai frumoase amintiri...

Ştiu că o dată ce voi pleca, îmi va fi dor..şi mă voi întoarce..pentru a-i mirosi cafeaua şi portocalele..

3 comments:

  1. ai facut poza din avion?

    ReplyDelete
  2. Imi place sa "te citesc" sa "te descopar"...esti speciala. Multumesc. Ludmila Staver

    ReplyDelete
  3. :)

    Multumesc! Pe unde mai esti tu oare?

    Nu, poza e chiar pe pe pista muntelui..

    ReplyDelete