despre toate zilele

Zilele nu poartă nicio vină. 


Mi-e trist cînd sunt fericită într-o zi de vineri. Reformulez: mi-e trist cînd sunt fericită pentru că e vineri. Sunt totuşi 5 zile pline, de care fugim în braţele unui weekend scurt. Eu am o explicaţie dură: nu suntem împliniţi la serviciu. De fapt, foarte puţini oameni sunt...eu am cunoscut în viaţa mea un singur om care lucrează şi în weekend, din plăcere. E adevărat că el e scenograf Harry Potter. Totuşi, mulţi din noi aleg să rămînă de bună voie pe acelaşi scaun, în faţa aceluiaşi computer, în cătuşele aceluiaşi serviciu, care ne permite să ne bucurăm de weekend cel puţin.

E corect şi aşa.

Dar eu propun o soluţie. Pînă devenim toţi scenarişti Harry Potter, trebuie să învăţăm să ne iubim toate zilele... 

Trebuie să fie ceva pe lumea asta care să ne facă să fremătăm, o activitate, un hobby, care să ne împlinească (dacă nu este, eu m-aş îngîndura...). S-o facem luni, luni seară, după serviciu. S-o facem în fiecare luni...

Eu încep de mîine :)