- Cum e?
- E...bun. E foarte bun. E atît de atent şi grijuliu, de la datul mînuţei din tramvai pînă la ziua mamei mele de naştere...unde mai pui zecile de buchete de flori...Ieri mi-a adus lalele albe şi pantofii pe care i-am admirat foarte fugar dintr-o vitrină cîteva zile în urmă.
- Aha, deci să înţeleg că e şi bogat pe lîngă grija lui.
- Da, asta da, dar bani cîştig şi eu de ajuns.
- E interesant?
- Da, foarte...ştie atîtea, şi despre toate...putem vorbi despre cîte-n lună şi-n stele. De la Dumnezei pînă la reţete de sos...şi cîte glume ştie...cu el rîd ca o mireasă...pînă la lacrimi.
- Dar are intenţii serioase, cum crezi? Poate caută şi el vreo aventură...ştii cum ei se înhamă greu la viaţă..
- Vrea copii.
- Hmm..pînă aici pare a fi ideal...să înţeleg că nu e prea bun în pernă...
- Ei..mîncate-ar perna..e bun şi în pernă.
- Atunci ce are, fată hăi, de nu îţi place??
- Are un defect...nu m-a făcut niciodată să sufăr...
hm... da poate-i spunem????? mai baiete mai... fa-o sa sufere mai!!!! shi chiar n-ai soviste????
ReplyDeletelasind glumele la o parte... chiar parca avem nevoie de cineva sa ne dea o palma ca sa ne dam seama de anumite lucruri :)