Happy GECAS

Am avut 6 luni de miere, un job fantastic, o echipa minunata, un produs gigantic..un covoras rosu la meciurile de rugby. Eu nu as fi putut sa imi doresc mai mult...

Stiu ca niciunul din colegii mei nu vor citi in romana acest post, dar e mai mult pentru Dumnezeu decit pentru altcineva...Multumesc pentru acest drum...

Time to say goodbye

Azi mi-am luat ramas bun de la mai multe amintiri decit mi-as fi dorit. Am lasat o bucata de inima aici...

Nu puteam admite ca e ultima zi cind imi las ochii peste riul curgator in lumini, peste podul de felinare, peste lebedele albe...parca ieri intrasem in apartamentul larg si gol ce parea atit de singuratic...parca mai ieri am inceput a aseza un cuibulet pentru urmatoarele 6 luni..si azi imi iau ramas bun. Nu ma puteam satura sa privesc parcarea strimta si picuratoare, gunoistea, liftul vechi si neascultator...nu ca mi-ar fi fost neinchipuit de scumpe...dar simteam ca timpul s-a imbuibat in ele...simteam ca daca au trecut 6 luni si o parcare veche si chinuitor de strimta ce ma facea sa injur ieri, azi ma emotioneaza...ce va fi peste ani, cind voi privi in urma la toti anii mei...oare ce ma va emotiona?

Timpul e totusi atit de scurt...si nu mai stiu cum sa-l traiesc...azi ma simt pierduta, simt ca nu mai stiu cum sa-l traiesc...pentru a-l simti pina-n adinc. Poate miine voi sti, daca "azi"nu va fi prea scurt...

p.s. JD e decorativ...nu sunt chiat atit de pierduta.

On the top of the world

E una dintre cele mai frumoase coloane sonore ascultate de mine vreodată...Liz on the top of the world compus de Dario Marianelli pentru filmul Pride and Prejudice. Aici e în interpretarea lui Jean-Yves Thibaudet...

Cow parking

Drin-drin-drinnn-nnnnnn-nnnnnn

E foarte stingaci, rupt şi desincronizat, fără efecte, făcut cu melesteul la o bucată de noapte....video-ul.

Şi ce îmi e şi mai scump în acest video, e amintirea fricii mele...căci unicul meu obstacol dintre mine şi Irlanda era decizia de a conduce maşina pe stîngă...În primul rînd eu nu ştiam a conduce în momentul cînd decizia trebuia luată şi nu aveam decît o lună să învăţ, doi la mînă  - a conduce pe partea stîngă a drumului îmi părea handicap. Ştiam că în Irlanda e cel mai minunat business din GE Capital, ştiam că e o poziţie vînată de mulţi...şi îmi muşcam limba...căci nu puteam spune nici da nici ba...cînd mi se oferise oportunitatea.

Dar a fost un om scump alături care mi-a zis fără nicio ezitare: Spune-le că accepţi oferta, iar eu voi avea grijă să găsesc maşină şi îţi promit că pînă urci în avion, vei urca vitează la volan.

Atît mi-a trebuit.

Şi a trecut aproape jumătate de an...şi trebuie să mă despart de Irlanda, de GECAS, şi de maşină...

Îmi va fi dor...

ritmuri

Se petrec multe, se petrec repede si eu sunt prinsa intr-o mreaja de evenimente fara pasaport. Privesc inainte ca spre o zi cu soare, desi  port impermeabil. Fiecare jumatate de an ca un an...fiecare rotatie ca un nou post de munca, fiecare leader ca un nou manager, fiecare inceput ca o noua viata...

Azi cumpar un nou bilet...

Scrisoare către cei ce revin aici (pe blog)

Nu demult am primit un mesaj ce mi-a făcut moale burtica de emoţie, mi-a gîlgîit sîngele în inimă de măgulită ce eram, am înnodat respiraţia pentru cîteva secunde...şi eram caldă şi bună, cum rareori pot fi. Cineva mi-a lăsat un răvaş în care mi-a mulţumit pentru blog, pentru ceea ce scriu...

Sunt cea mai fericită de fiecare dată cînd cineva îmi lasă mici cuvinte de apreciere, de mulţumire, cineva pe care nu-l sau nu o cunosc, pe care nu am salutat niciodată, căruia-ea nu i-am făcut niciun favor...şi asta bucură...asta MĂ bucură...

Cît nu aş trăncăni că blogul meu e monologul meu, e jurnalul meu, e spaţiul meu...îmi face nespusă plăcerea să îl împart cu oamenii ce îl găsesc interesant. Ştiu că sunt puţini, dar cîţi nu ar fi....un mulţumesc din ăsta o dată la jumătate de an îmi creşte un suflet cît o şură...

Şi eu vă mulţumesc...îţi mulţumesc că mi-ai ascultat gîndul..şi dacă ai ajuns la acest paragraf încă nu am reuşit să te plictisesc de moarte. Mulţumesc celor care mai schimbă gînduri cu mine...sunt foarte polemica, mai ales la mine în coteţ, şi nu neglijez niciun comentariu (în mare parte pentru că sunt puţine), iar dacă nu răspund curînd, probabil sunt în avion.

Îmi este scump acest loc'şor, îmi sunt scumpe toate urmele ce rămîn aici...chiar şi cele invizibile...ce revin peste zile, luni sau ani...

ZEN

Cînd liniştea nu mai curmă în creştet
şi zorii adorm în neştire
miile mele de gînduri...fac harakiri

"Sculptura in mar" - fragment din cartea "Intreaba-ma orice" de Mihaela Radulescu

Cind am scris despre carte, v-am spus ca o voi trimite mamei...Nu am facut-o inca pentru ca erau 3 capitole in ea, 3 istorioare pe care le vroiam aici, care sa imi aminteasca despre mizeria unei femei indragostite si neglijate...despre puterea ei de a se clinti din mocirla unei iubiri...

Asta e prima:

Sculptura in mar


Stii, noi paream c-am (re)inventat iubirea pura, adevarata. La noi parea perfect totul, in cel mai imperfect context. Ochii mei atat de indragostiti de tine vedeau cea mai frumoasa relatie dintre un barbat si o femeie, cea mai interesanta si mai seducatoare potrivire. Am ajuns la fel ca toti ceilalti. Raniti, chinuiti, macinati de intrebari, enervati de reactii…Eram femeia cea mai iubita, asa-mi spunea sufletul din tine. Erai barbatul cel mai minunat pe care l-am intalnit vreodata, cu tot ce insemni tu, cu tot ce contii, cu toate contururile tale perfecte si cu tot interiorul pe care credeam ca-l stapanesc, ca e al meu, numai al meu. Am ajuns inca o femeie ranita, dezamagita, speriata de ce urmeaza sa simta…Ai ajuns inca un barbat banal, care nu poate iubi si care mereu isi dezamageste femeia, iubind-o dupa ritualul lui de burlac prea multa vreme, laolalta cu altele.


Ne moare dragostea asta minunata si nu stiu ce sa fac. Nu mai stiu cine sa fiu ca sa-ti plac. Nu stiu sa iubesc ca-ntr-o iubire defecta si schioapa, unde inertia te duce oricat de departe si obisnuinta te inchide intr-o fiinta mult mai putin performanta si mai buna decat esti de fapt. Si mult mai putin frumoasa…Nu mai stiu cum ar fi sa traiesc fara tine si fara ce simt pentru tine. Nu mai stiu cum ar arata ochii mei, dimineata, cand n-ar da de tine pe perna cealalta…


Am pornit de la nimic, aparent, in starea asta mocirloasa. Dar de fapt, s-au tot asezat straturi de mizerii, de indoieli, neincredere si dezamagire. Si probabil ca abia acum ma sufoc de-adevaratelea. Functionam ciudat, cateodata, iar daca asta e o ciudatenie a femeilor, atunci o am si eu. Am trait exclusiv pentru tine, de cand te stiu. Am venit dupa tine mereu, am iesit cu toti prietenii tai mereu, am fost acolo, langa tine, de cate ori am simtit ca ai reala nevoie. Am fost femeia ta cum nu stiu cate femei au fost ale altui barbat, refuzand si simplul gand de a fi cu altcineva. Am facut lucruri pentru noi, am infruntat oameni pentru noi, am plecat de-atatea ori din lumea mea si… m-am trezit singura, nu numai dupa visul de azi noapte, ci asa, dintr-odata. E atat de aiurea sa nu-l mai poti crede pe iubitul tau, sa nu mai stii cand iti spune adevarul si cand te insala, sa nu poti avea masura iubirii lui decat cand ii esti in brate…


Cred ca trebuie sa ne alegem finalul. Am tot carpit bucati si la mine se tot rupe firul asta. Asa-mi doresc sa tina, de-as pune bucati din mine, la propriu, dar cred ca n-ar fi de ajuns. E ceva in tine care nu ne lasa sa fim impreuna. E ceva in iubirea ta, care nu seamana cu a mea. Tu inca n-ai intalnit iubirea vietii tale. Eu, da. De-aici, poate, desincronizarea.


Esti minunat cand esti al meu. Esti iubirea vietii mele, cand ma uit in urma. Doar ca nu stiu cine esti cand ma uit inainte…Credeam ca tu esti tot restul vietii mele.


Atat.


Nu cred că le voi transcrie şi pe celelalte...sunt prea lungi, dar cui i-a plăcut fragmentul, ştie unde să găsească continuarea...

Cărţi călătoare

Căci e păcat să nu le citim, şi e păcat să le lăsăm singure...cu atîtea pagini între care mişună emoţii şi cunoaştere. Eu iubesc cărţile...îmi place să le ating, să le miros, să le citesc, să las însemnări în ele, şi îmi place să ştiu că acea carte va cunoaşte şi alte mîini care să o atingă pagini, alţi ochi să o mîngîie, alte inimi să cutremure, alte minţi să potolească...Şi deşi toată viaţa visam să am în casă o odaie-bibliotecă, sculptată în lemn...m-ar durea să le ştiu nemişcate...aproape întotdeauna...moarte...căci ce e o carte ce nu-şi deschide filele, nu-şi roade cotorul?...

De aici şi ideea de cărţi călătoare. Vreau să le trimit celor curioşi, celor însetaţi, ce vor oferi cel puţin o a doua viaţă cărţilor mele. Nu aştept niciun fel de remunerare, niciun fel de timbru sau plic, nu o aştept înapoi...o dăruiesc celor care îi vor dărui o a doua viaţă. O dăruiesc din toată inima, cu toată speranţa că va fi bucuria cuiva într-o nouă lectură.

Desigur că sunt cărţi care îmi devin ca Biblia, le port după mine oriunde, le recitesc uneori, pagini sau doar cuvinte...sau doar le ating ştiindu-le aproape ca pe nişte prieteni. Pe astea nu le voi oferi, dar vor fi puţine din astea...

De azi înainte, dacă la sfîrşitul postului despre o carte citită de mine va fi inscripţia "Carte călătoare" - e pentru tine. Şi dacă o vrei, nu trebuie decît să îţi laşi numele şi adresa...de restul mă ocup eu. Cei care nu vor să lase adresa pe blog, îmi pot scrie la irinadct@gmail.com

Mai este ceva, uneori pentru aceeaşi carte pot fi mai mulţi doritori. Eu o voi trimite la primul sau prima care îmi va scrie. Voi fi recunoscătoare dacă o data citită, cartea va cunoaşte un alt drum....dar e la absoluta discreţie a proprietarului...

Tind să repet pentru a nu deziluziona pe cineva: cărţile după lectura cu mine...sunt obosite. Scriu în cărţi, subliniez idei ce îmi plac, scriu cuvinte pe care nu le cunosc, fraze ce îmi par sublime...uneori descriu ziua în care am cumpărat carte şi ce am simţit sau...alte micuri de-ale mele care sper că nu vă vor deranja căci le scriu pe coperta interioară de obicei...

Bine.

Astăzi voi oferi două cărţi pe care le-am citit. Una foarte de curînd:

"Huliganii" de Mircea Eliade, vedeţi detalii aici.

Şi a doua: "Ruinair" de Paul Kilduff. E o carte despre compania aeriană low-cost Ryanair....Paul Kilduff e un jurnalist care e, precum toţi clienţii Ryanair, nemulţumit de calitatea serviciului lor, de personal, de întîrzieri, dar în acelaşi timp ţese în aceste istorioare...istoria companiei, viaţa lui Mike O'leary, CEO...şi alte curiozităţi.


Îmi va face plăcere să le împart cu voi. Lectură frumoasă!

Anti-cancer a new way of life...finita

Cînd autorul se deschide sincer pînă în bătaia inimii, ai impresia că îl cunoşti de undeva...cînd autorul scrie despre viaţa lui fără a inventa eroi, trăieşti alături de un om viu...îi trăieşti prima dragoste, primul copil, prima diagnoză...şi citind cartea lui, el e viu. Am fost şocată să aflu că Dr. David Servan - Schreiber a murit 13 luni în urmă...În ziua cînd aflasem că nu mai este printre noi...eram la ultimul capitol al cărţii în care el descrie moartea...tehnic.

" As young doctors we both realized that we didn't know much about dying. We didn't even know if it really was painful. No one has considered it useful to teach us about that in medical school. So we read books together that described clearly how the body and mind go through the transition to death. With relief we found out that death isn't painful in itself. In the final days, the dying no longer feel like eating or drinking. The body dehydrates progressively. No more secretions, no more urine or stools, less phlegm in the lungs. Thus less pain in the abdomen, less nausea. There is no more vomiting, no more coughing. The whole body slows down. The mouth is often dry, but it's easy to relief the dryness by sucking on small ice cubes or a damp cloth. Fatigue sets in and the mind grows more distant, usually of a feeling of well being, sometimes even mild euphoria."


Dar toată cartea e despre viaţă, despre cum să o menţinem, despre cum să ne bucurăm de ea...

Voi transcrie doar un mic fragment despre beneficiul exerciţiului fizic...am deschis cartea la întîmplare căci unde nu a-i deschide-o, e toată interesantă. E o împletitură dintre cariera şi viaţa personală a unui doctor, unui soţ, unui pacient...

"[...there are numerous mechanism by which exercise improves overall physiology. First, it reduces the quantity of adipose tissue, the principal storage site of carcinogenic toxins in human, as well in polar bears. At the university of Pittsburgh, Devra Lee Davis, PhD, who runs the Center for Environmental Oncology, refers to excess fat as the 'toxic waste site' of the human body. According to her, any form of physical activity capable of reducing fat, taking with it its stock pile of contaminants, is a prime method for detoxifying the body. Moreover, physical exercise modifies our hormonal balance. It reduces the excess estrogen and testosterone that stimulate the growth of cancer (in particular, cancer of the breast, prostate, ovary, uterus and testicles). Exercise also reduces blood sugar levels, and, as a result, the secretion of insulin and IGF which contributes so dramatically to tissue inflammation and to the growth and spread of tumors."


Cu multă părere de rău că nu mai este, şi multă bucurie că l-am descoperit...

http://en.wikipedia.org/wiki/David_Servan-Schreiber


10

Wicklow, Ireland

Wicklow e grădina Irlandei...aşa o numesc localnicii. E de o frumuseţe monastică şi regiunea unde s-au filmat, după cum am aflat mai tîrziu, multe filme...P.S. I love you, Braveheart, King Arthur, The Count of Monte Cristo şi altele...

Am fost foarte norocoasă să prind o zi cu soare, Irlanda de cele mai multe ori e umedă şi rece, dar ieri...ieri ziua începuse văratic şi eu nu mai încăpeam în paltonul de iarnă de bucurie..

Nu vă voi povesti despre P.S. I love you decît foarte puţin...eu am fost în Sally Gap la podul din film.

Vedeţi apa ca berea ce curge sub pod? Sunt moşiile familiei Guinness aici. În jos pe stîncă dacă cobori privirea e Lacul Guinness, cu apa brună dacă te apropii destul ca să o observi.

Şi acum dacă să vă spun serios de ce apa e brună..Să nu credeţi că curge bere pe aici :). Demult-demult-demult Irlanda a fost toată o pădure de stejari. Clima devenind tot mai umedă a demolat stejarii ce au început a putrezi şi a forma mlaştini...În prezent sunt foarte multe mlaştini care totodată servesc drept combustibil pentru localnici. Odată zvîntate de vînt şi uscate de soare, bucăţile de pămînt mlăştinos devin dure, inodore..


Ei bine, de aici şi culoare pămîntie, stejărie a apei...

Cei care au privit filmul cred au memorizat violetul din cîmpii... E o plantă ce se numeşte Wild Heather. La sfîrşitul lui iulie se transformă în violet şi rezistă aşa pînă în noiembrie. Oamenii ţin rămurele în casă, se spune că poartă noroc...Au şi ei norocul lor..

Am fost impresionată să aflu că şi Braveheart a fost filmat aici, 90%. Deşi e un film despre patriotismul scoţian, Mel Gibson a preferat să nu plătească taxele Scoţiei, şi a optat pentru Irlanda, unde pe lîngă faptul că e tax-free,  i s-a oferit şi bonus - armata de rezervă a Irlandei pentru background.

Am reprivit ieri Braveheart...e feeric să vezi pe ecranul computerului, prin ochiul unei camere...ce tocmai văzusem eu cîteva ore mai devreme...

Muzică ce m-ar înălţa şi din iad

E una din acele coloane sonore care mă înşfacă, mă apucă de suflet unde nu aş fi...şi mă face să răscolesc după numele ei ca o nebună...să arunc plapuma adormită pe genunchi, cartea în care eram împlîntată..şi să alerg la computerul ce flutura în imagini de somn..

A se asculta fără a privi videoclipul...a se asculta cu ochii închişi...ahhhh, mă trec fiori, cît pian în fiecare sunet...şi violoncel ce tremură, şi contrabas ce plînge...şi iaraşi un pian ce aleargă prin ploaie de parcă ar purta un răvaş, o telegramă...oare va reuşi să termine într-un acord major?

cu ochii închişi, aşa să stai pîna treci şi tu prin ploaia această de sunete...ce mă sfinţeşte...mă înalţă unde nicio rugăciune încă nu a reuşit să mă ducă...

P. S. film regizat de Madonna...

Kisses and cake

Mîine merg spre Wicklow...se spune că e o regiune foarte frumoasă, înveşmîntată în cascade, lacuri şi mult verde...Din fotografii mi s-a părut plină de văzduh...de aer, de spaţiu, de linişte...asta e regiunea cu pricina filmului PS I love you...

Am încercat să-l reprivesc de cîteva ori, am vrut să-l am proaspăt în minte...dar nu am reuşit. E un film ce îl pot privi doar o singură dată. Mi-a plăcut ideea, deşi tragică, dar mi-a plăcut...ceva însă cred că jocul ei (mă refer la actoria ei) m-a desprins de subiect. Aş fi vrut să o văd mai iubitoare la început, mai blîndă, mai feminină... Cu acelaşi succes putea fi sceptică la ideea unui copil, dar demonstrînd mai multă sevă în relaţia lor...

Deci nu am reuşit să-l privesc încă o dată, dar este un cîntec ce nu îmi scapă niciodată...şi îl las aici pentru weekend...kisses and cake.

Să aveţi parte de un weekend frumos!

A mea

Sunt zile cînd scriu din senin căci mă înec în cuvinte, şi pentru  că nu am cui le şopti...le sădesc aici. Voiam să vă scriu despre o expoziţie pe care am văzut-o duminică. Se numeşte: Human Body Exhibition  -  e foarte populară şi la moment e expusă în cîteva ţări europene.

http://www.thehumanbody.ie/

E...foarte...anatomică...nici nu ştiu ce cuvinte ar descrie mai bine..
Am intrat în teatrul semiluminat, plin de cadavre expuse fără  de piele, cu carnea "în vînt", cu penisul uscat, cu sînii sfîrtecaţi...cadavre ce făceau sex, mame moarte ce năşteau prin cezariană cu fătul expus...

Am simţit un gol în mine...m-am văzut "în carne şi oase", cu venele pline de sînge, cu inima ce ţăcăneşte...şi m-am simţit atît de "mortală"...atît de trecătoare...am simţit pentru prima dată că vreau un copil. E foarte nefiresc să te gîndeşti la copii într-o morgă...dar poate a fost doar un reflex de a mă apăra de moarte prin a dărui viaţă...

Eram în faţa atîtor oameni dezgoliţi de propriul lor corp..şi cîndva aceşti oameni ca şi mine se trezeau dimineaţa gîdiliţi de soare, se spălau pe dinţi, îmbrăcau haine, aveau o culoare preferată, iubeau pe cineva, aveau mamă, aveau un nume, aveau  o carte pe care o purtau în geantă...şi iată-i aici în faţa mea...sculptaţi în propria carne şi moarte...cu viscerele afişate public...cu inimi ce cîndva băteau pulsul vieţii, acum - un simplu organ...

Am simţit un gol...am simţit că merg printr-un deşert, că nu am nimic în afară de părinţi, de care să mă ancorez în caz de furtună...nimic care să dăinuiască suflarea mea dacă azi ar fi acea zi.

De asta căutam o grădină...e ceva timp de cînd o caut...dar abia nu demult am înţeles că trebuie să o sap...trebuie să o muncesc cu mîinile mele, cu zilele mele, cu durerile mele...Trebuie să mă opresc aici în deşertul meu, să îmi aleg o fîşie de teren din care să-mi cultiv grădina, trebuie să fiu eu apă, sol, soare....pentru a ieşi din deşert...

Tu ai grădina ta deja?

"Anti-cancer: a new way of life" by Dr. David Servan-Schreiber

Bunica mea a murit de cancer. L-am cunoscut o singură dată în viaţa mea atît de aproape. Dar ştiind că el trăieşte în fiecare din noi şi 1 din 3 oameni în Europa de Vest sunt victima lui...am decis să-l cunosc citind despre el.

De fapt, m-a inspirat şi povestea Dr. Servan-Schneider care a fost diagnosticat cu tumoare la creier 14 ani în urmă, el fiind medic neuropatolog. Paisprezece ani. E adevărat că medicina tradiţională l-a salvat pentru început, dar 14 ani i-au fost oferiţi nu doar de către chirurgie sau chimioterapie...ci modul sănătos de viaţă. Sunt 3 elemente:

1. Alimentaţia
2. Mediul înconjurător
3. Exerciţiul fizic, moral.

E prea greu să vin acum cu un sumar, sunt de abia la jumătate...dar după 3 zile de lectură, dieta mea a cunoscut schimbări esenţiale..a devenit mult mai bogată în legume şi fructe, am renunţat la carne în jumatate din zile, am renunţaţ la Snickers, la orice fel de zahăr care pe lîngă faptul că e elixirul cancerului, dăunează pielii provocînd acnee, am schimbat ceaiul negru pe cel verde...am renunţat la aproape toată cosmetica şi parfumul meu...nu ştiu ce va fi pînă termin cartea, sper să nu vă scriu din Papa Noua Guineea :)

Fotografie: limfocitele luptînd cu celulele canceroase.

Voi reveni cu fragmente.

Cuvinte noi:

Downcast  - directed downward, as the eyes; depressed.
Maitre d'hotel - headwaiter
Unfaltering - marked by firm determination or resolution; not shakable;"firm convictions"; "a firm mouth"; "steadfast resolve"; "aman of unbendable perseverence"; "unwavering loyalty"[syn: firm]
Lesion - injury
Kindle - 1.to start (a fire); cause (a flame, blaze, etc.) to beginburning.2. to excite
Despondency - gloom, despair
Presumptuous - forward, bold, arrogant.

Next destination: Giant's Causeway

Se apropie de sfîrşit jumătatea mea de an de miere...scriind mi se face dor de mustul ierbii de afară ce creşte aşa doar în Irlanda, de rîul ce-mi curge sub picioare, de ploaia împletită cu soare...ce dor îmi va fi de acest meleag. L-am cutreierat mult...am întins kilometri de-a lungul Atlanticului pe serpentinele şerpuitoare şi înguste, de cîte ori am pus mîna ştreaşină la ochi să văd America de pe stîncile Moher :)..apoi am mers în sus spre Galway şi în jos spre Killarney. M-am îndrăgostit şi de Dublin din a treia oară cînd mi s-a descoperit în soare de la Colegiul Trinity cu prelunga bibliotecă din lemn şi cartea lui Kells, pînă în teatre şi cîrciume...

Ce dor îmi va fi de ţărişoara asta...unde am învăţat a apăsa pe accelerator de la un te miri 30km la oră pînă la 140km pe M7..de maşinica mea argintie, de Tesco, de GECAS, de aeroportul cu avioane Aer Lingus...de frumoasa privelişte din fereastră...

Mi-au mai rămas 2 week-endu-uri...şi următoarea destinaţie va fi Nordul..Belfast unde s-a construit Titanic, Wiclow - unde s-a filmat P.S. I love you...şi pîna la Giant's Causeway....

Riverdance

Mai respir emoţia fiecărui sunet, fiecărei mişcări... mă mai ustura palmele ce au explodat în aplauze. Dumnezeule, căci e păcat să mori fără a vedea vibraţia dansului lor...

De Riverdance aflasem prin anul întii de facultate, mă fascinau săriturile de cal ale lui Michael Flatley, mă inspira cimpoiul...niciodată nu visasem să fiu atît de aproape de ei, să le flutur din mînă, să le zîmbesc, să-i privesc în ochi şi să cred că mă privesc şi ei..

Un spectacol sublim. Riverdance

M-au scurtat din priviri cînd am încercat să-i prind în camera mea fotografică. Dar încerc să găsesc o bucăţică din deliciul meu de sîmbătă pe youtube.

Mai jos unul din momentele mele preferate..un fel de luptă bărbătească Riverdance versus Step şi în acelaşi timp vioară versus saxofon...e artistic şi hilar...

Video-ul de mai jos m-a înlăcrimat...îmi place mult flamenco şi anume această coregrafie Firedance o priveam pe youtube furată de toţi fiorii...iar acum am ajuns să o văd live...ahh..ah...

Cîtă culoare au căpătat acele ore pentru mine...m-au sfinţit print frumuseţea lor...

"Huliganii" de Mircea Eliade

E plină de moarte şi morţi. De tineri ce au îmbatrînit devreme, de tineri ce au altă conştiinţă, de tineri ce nu mai nicio conştiinţă. E plină de bărbaţi ce se înalţă peste spiritele lor ameţite şi femei ce mor pentru astfel de ameţiti..de nebuni ce iubesc pîna la viol, de mame ce se spînzură de ruşine, de sex şi amor unilateral..

E o nouă generaţie în cartea lui Eliade: sunt huliganii..sunt tinerii ce vor o nouă ordine, o nouă Românie...

Eu nu ştiu din ce mame au crescut aceşti tineri, dar prin 1932 la beţie se vorbea frumos despre creaţie, sensul vieţii, conştiinţa morţii...se asculta Bolero pe discuri de vinil în timp ce se gemea în orgii.

E romanul lui Petru Anicet (pianistul), Alexandru Pleşa (soldatul), Mitică Gheorghiu (amorezatul nebun), David Dragu (scriitorul clarvăzător), Felicia Baly (femeia frumoasă, bogată şi fără inimă), Marcella (actriţa adorată şi violată), Anişoara (fetiţa ce fură din dragoste)...

Femeile sunt de obicei cu dragostea în suflet...detestate de bărbaţi că nu îşi pot înfrîna pornirile egoiste, hărţuite de bărbaţii cărora nu li s-au dat de voie bună...Acum cînd mă gîndesc...nu găsesc niciun personaj feminin fericit în această operă...Nici bărbaţii nu sunt fericiţi..dar sunt ambiţioşi ce le dă o amprentă..energică.

Tinerii sunt frămîntaţi de tinereţea ce le scapă, bătrînii sunt chinuiţi de gîndul că tinereţea le-a scăpat..grele erau gîndurile prin 1932..

Am găsit cuvinte pe care nu le-am ştiut. Le scriu aici..

SÍPET, sipete, s. n. Cufăr de lemn (înflorat sau vopsit simplu, cu capac boltit și ferecat cu cercuri de fier) în care se păstrează haine sau obiecte de valoare. [Acc. și: sipét] – Din tc. sepet. 


REDINGÓTĂ, redingote, s. f. Haină bărbătească de ceremonie (de culoare neagră), cu poalele lungi până la genunchi, încheiată cu două rânduri de nasturi. – Din fr. redingote. 


PIROGRAVÁ, pirogravez, vb. I. Tranz. A grava desene pe un obiect de lemn, de piele, de os etc. cu ajutorul unui vârf de metal înroșit în foc sau cu un termocauter. – Din fr. pyrograver. 


RECONFORTÁNT, -Ă, reconfortanți, -te, adj. Care reconfortează, care restabilește, care întărește forțele fizice sau psihice; întăritor. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament care reconfortează. – Din fr. réconfortant. 

Cine îşi doreşte cartea, vă rog să îmi scrieţi în comentarii numele şi adresa poştală. O trimit pe cheltuiala mea oriunde.

7