Londra

Am revenit. Eram atît de fericită văzîndu-mă la Malpensa (Milano), ziceam că voi ţipa...aşa cum ţipi pe-o roată de drac cînd te dă cu capul în jos şi în sus pentru a-ţi elibera clocotul de-adrenalină...al meu însă a fost mai mult un chiţcăit, un fel de lăsaţi-mă să ţip tare, dar atît de încet încît voi să nu mă auziţi, lume cu mii de alte vieţi, cu mii de alte ţipete. Şi am ţipat.

A fost miercuri cînd avionul decolase în măduva unui cer siniliu. În faţa mea perspective mai largi ca cerul şi gîndurile mele nu mai înţepeniseră într-o eventuală catastrofă mortală, precum o fac de obicei...ci nervos încercau să enumere toate ratele de schimb. Madonna, ce stres. Cred că mi-am sculptat un rid adînc. Unul în frunte şi altul şi mai adînc, care uneori se numeşte experienţă, da?

Deci unde eram? Ah, da..Londra.

1. Umorul englez m-a întîmpinat primul. Tot ce nu e accent britanic e " no speak english". Dar asta nu trebuie să vă descurajeze, în definitiv ironia lor e inofensivă.

2. Taxiuri ca in Londra sunt doar în Londra. Cărăbuşi de prin alt secol. Pe cei negri să nu-i opriţi -sunt cei mai scumpi. De ce? Habar nu am..şi din cîte am înţeles nu prea are nimeni.

3. Trei stele înseamnă faţadă de 3 stele, cu havuz la parter şi no shampoo în camera de 1.5 m2. Westpoint hotel din Paddington nu recomand. Să nu uit să-i scriu o recenzie.

4. Ketchpul în fast-food-uri e gratis.

...

Londra mi-a arătat puţine căci 2 zile în metrou nu prea reuşeşti să vezi multe, dar m-a învăţat ceva: Tre' să ştii ce vrei.

Deseori suferim nu pentru suntem nefericiţi, ci pentru că nu ştim ce vrem, iar omul fără dorinţe nu poate trăi, fără vise, fără scopuri...şi le inventăm. Le inventăm pentru a ne fi interesant, le inventăm pentru a fi plini, pentru a trăi. Şi apoi le avem şi nu le mai dorim. Suntem nişte cretini uneori. Nu o luaţi personal, deşi vorbesc la plural, mă refer doar şi doară la mine. Uneori e greu să fii sincer cu tine. :)

Şi iar Gatwick. Urîtele de însoţitoare de bord s-au agăţat de paşaportul meu exotic şi m-au onorat cu anxietatea unui avion plin de pasageri ce m-a aşteptat pentru 20 de minute. Zborul a fost frumos..şi Londra s-a făcut mică pînă a dispărut de tot.

M

Trebuie să fie în viaţa fiecărui om un "lucru" care îi dă putere, care îl umple de sevă, care îi aduce pe buze un zîmbet puternic.... Un " lucru" ca un cîrlig de macara care te ridică de jos, din nescăpare, din tumultul de nervi şi vuietul zilelor...un lucru miraculos prin simplitatea lui, prin forţa pe care o are asupra duhului tău..te inspiră, te înalţă, te face să-ţi ridici bărbia. Trebuie să existe aşa un " lucru", care nu e om...căci oamenii se schimbă sau dispar.

Nu vi s-a întîmplat să fiţi nedescris de trişti sau deznădăjduiţi, să credeţi că vă crapă minţile sau sufletul de necaz sau oboseală...şi bah...e destul să "apară acel lucru" ca să reînviaţi?

Eu îl am, e foarte banal, dar nu-i pot da numele..e ca şi cum mi-aş dezgoli călcîiul, e ca şi cum aş renunţa la magia lui.

Cîtă grijă nu aş căra în suflet, el mă face să iubesc viaţa, să admir cerul de toate nuanţele, să plec capul spre iarba mustoasă de verde sau galben de înfrigurată...el îmi aduce aminte că voi muri cîndv poate foarte degrabă...şi sunt culori de care trebuie să mă bucur cît mai am ochi...

Mă umple de încredere. Fiecare "celulă" a lui îmi pătrunde în vene..de m-aţi vedea atunci - cel mai fericit om din tren...din staţie sau poate de pe pămînt.

Trebuie să existe aşa un " lucru" în viaţa fiecărui om.

Mulţumesc de zi

Îţi mulţumesc pentru ziua de azi. Ai fost prea bun încît vreau să mă fac mică-mică...mai mică ca gîndul de să nu-mi mai vezi umbra. Dar eu sunt mare, iar Tu -bun.

M-am trezit eu, fără vreo durere în colţ de inimă sau faringită în largul gîtului. Nu m-au trezit gînduri grele şi durute, ci lumina Ta. Am pornit apa care venea abundentă şi caldă să alung dulceaţa somnului. Şi m-am gîndit la Africa. M-am întristat pentru ei şi bucurat pentru mine. Şi am mîncat...am mîncat bine şi nu Te-am mulţumit atunci. Şi am scris examenul de-mi venea să mă pup drept în frunte. Şi-am mers şi la DB..şi de-acolo parcă am ieşit satisfăcută, deşi extenuată. Şi mi-am dăruit nişte ore de shopping...

Am avut o zi minunată. Eu ştiu că Tu nu-mi citeşti blogul, de asta o spun atît de des...în metrou, la repaos, uneori cînd mă trezesc...spun: mulţumesc şi iarta-mă că nu o spun mai des.

Calviţie (îngrijirea părului)

Cred că a venit timpul să scriu. Să mă scriu. Am zis io că o fac după ce termin toată sesiunea asta nenorocită şi nu doar, dar văd că nu le mai dau de capăt într-un viitor apropiat...şi atunci mă scol la 2 noapte cum am făcut acum şi mă aşez pe blog.

Azi vin cu o experienţă de a mea. Mai interesantă pentru fete zic eu, decît pentru băieţi, dar nu e un post girls only.

Eu sunt obsedată de podoaba mea capilară. Părul meu a mîncat mai multe în viaţa lui decît mine. Obsesia asta a început pe la vreo 15 ani cînd vedeam cum stufa mea frumasă se răreşte. Simţitor. Am început de la şamponuri mai scumpe şi eventual am ajuns şi la analize hormonale şi autosugestii. Well, puţine au ajutat. Şi problema continua să mă deprime.

În decembrie trecut am mers la o clinică specializată în îngrijirea părului din Milano. Nuuu, nu e chiar atît de grav, mai am păr. :) Aveau consultaţii gratuite în acea perioadă. M-au netezit pe cap cu un fel de mouse conectat la un scaner care arată pe un ecran mare cum arată un cm2 din capul meu. După care a urmat dialogul.

- Irina, cît de des îţi speli părul?
- O dată la 3-4 zile. (Şi-am zis-o aşa mîndră de mine, că eu doar ştiu că spălarea frecventă dăunează firului de păr).
- De ce aşa rar?
- Rar?
- Da. Oamenii pe dinţi se spală de 2-3 ori pe zi, iar faţă de păr sunt neglijenţi. - Spălarea frecventă dăunează...blablabla..poveşti turceşti.

Spălaţi-vă cît mai des şi fără frică părul. Nu de cîteva ori pe zi, dar o dată pe zi o puteţi face liniştite mai ales dacă aveţi un tip gras de păr. Utilizaţi un şampon mai puţin agresiv. Şi acum vă zic de ce.

Una dintre cauzele cele mai frecvente ale calviţiei (căderea părului) este sebumul excesiv care literalmente astupă porul firului de păr. Ăsta din urmă se asfixiază, degradează prin subţiere...şi foliculul moare. Acolo păr nu mai creşte. Simplu şi trist.

Eu personal o fac strict peste o zi, timp de o lună deja. Şi sunt fericită. Ceea ce nu am putut rezolva ani, se rezolvă acum încetişor, dar sigur. Căderea a scăzut simţitor. Periaţi părul de cel puţin 2 ori pe zi. Folosiţi măşti. Masaj. Toate ele sunt importante şi au efect după ce elimi cauza principală.

Să aveţi un păr frumos!

Luni, la 6.

Spuneam că voi merge agale pe drum,
cu gîndurile sub călcîie,
cu primul bumb de capul lui
luni la 6

credeam că voi bea vin
cu toată oboseala trîntită de-a lungul meu pe canapea
cu ochii negri şi mîinile lungi

voiam să zîmbesc.

A trecut luni, şi şasele..
simt doar că pe umeri port ceva
un cap poate
şi-o mie de gînduri care nu mai vor să moară.

deja aştept miercuri

Ce-i cu viaţa asta? Trăiesc zilele..

poate e timpul să trăiesc viaţa.

Repaos

Blogule, iartă-mă

uite, las uşa deschisă,

dar să ştii că nu vin diseară

şi poate nici mîine

şi nici după mîine poate.

Ştii că am un nărav,

studenţia,

şi mai şi-o chestiune anexată,

sesiunea.

Să ştii că te iubesc, bucată de program ce eşti.

Şi încă ceva, voi intra uneori,

între 2 capitole şi 3 ceşti de ceai

să văd de cadouri.

p.s. La Multi Ani!