Sunday, July 26, 2009

La Bălţi

Am fost la Bălţi.

Bun ajunsă la autogara, hai să mă procopsesc cum să ajung la Dacia. Aşa..văd la cîţiva metri microbusul 108. Şoferul nu era, bag capul înautru să întreb de cineva. Pe a doua banchetă doi hulubaşi se pierdeau în sărutări. Ihh..am întrerupt totul. Patru ochi curioşi, cu ai mei doi -6, se ţinteau unii la alţii.

-îî..spuneţi-mi vă rog dacă ajung la Dacia cu 108?
-mmm...Solnîşca, ajiunji la Dacia?
- Da, matincă.
- Mulţumesc, zic eu şi urc în faţa lor pe prima banchetă.

Intră şoferul. Eu fiind prima dată prin acele părţi întreb cît costă plimbarea, la care el spune vesel nevoie mare:
-Dva, priciom în orişi valiutî.

Ei bine, plătesc eu doi lei, între timp se mai urcă lume şi ne pornim.
[frînturi de pe bancheta din spate]
- Solnîşca, asta tu aşa ti iscăleşti?
-Da shi?
- Frumos. Da shi scrie aişi..se acordă familiilor vul-l-ne-ra-bi-li. Da şi-i asta vul-vulnerabilî?
- Asta-i cînd ai mai mult de 3 copii.
-Aaa..paneatna..

[şoferul]

- Şini vîhodit aici? (aici?, wow..zic eu)

[frînturi din dreapta]

- Бабушка, я когда стану взрослым буду делать ремонт и куплю тебе магазин чтобы ты мне покупала игрушки.
-Маладец.

[frînturi din spate]

- Hai na şî ţîi o boghiţî, şi ti superi pe mini? Cî nu ţi-am dat ţîe prima?
Fata doar pufnea de necaz, eram cu spatele spre ei, dar simţeam cum ea o juca pe supărata pentru a i se da ceva vorbe dulci. După o habă de vreme cînd văzu că liubimîi al ei nu-şi mai cere iertare, se izghi la dînsul cu vorba:
- Dă butîlka să beu şi eu.

Priveam prin sticla roşie de comunism oraşul. Vechi, gunoios, oameni de tot felul ca vai de ei, sărmanii - poate aşa i-am nimerit eu pe ei şi pe oraşul lor - pe nepregătite, dar mi se făcuse trist..

[şoferul]

- Da mata ti uiţi la soare sau opreşti marşrutka?, se adresă el unei doamne ce întîrzia să intre furată de un soare leneş ce se cotilea după plopi.
-Извините.

-Solnîşca,[...]
- Plotim za proezd.
-
Бабушка [...]

-Dle Şofer, încă nu am ajuns la Dacia?
- Da, aşteaptă ciuciuti, fetiţo, deam a 10-a oară mă întrebi!

Am coborît peste cîteva minute. Dar oare în Dacia?..















2 comments:

  1. "tara din povesti"... parca miroase a naftalina randurile astea. Trista istorie, finalul m-a dat gata!

    ReplyDelete
  2. mda... vesel si totodata tare trist...
    da bunica cu magazinul in general ...

    ReplyDelete