cândva toamna se încălzea printre noi

 E o poezie ce nu are dreptul să aparţină doar autorului...imagini atît de vii, încît pe alocuri îmi vine să îmi acopăr ochii pentru a nu vedea prea multe..

cândva toamna se încălzea printre noi
(de dragoste)

toamna aceea s-a întins rece
pe linoleum
făceam dragoste
ploaia bătea speriată la uşă
râcâia cu unghii vineţii
nu aveam nicio pătură să-i dăm
eram fierbinţi
ne frigeau buzele tăciuni ne aţâţam
unul pe celălalt
în vaze tufănelele se zburliseră
lumina se chircise într-un colţ
noi alergam unul prin celălalt
nu ne păsa că toamna avea frisoane
şuiera vântul pe sub uşă
felinare sfioase ochii
se-aprindeau candele
cu suflet
ne ţineau de cald

/Ottilia Ardeleanu/


P.S. Preluat cu tot cu ambalaj de pe blogul LaCafeaua