127 hours

Deşi ăsta e al doilea film pe care îl privesc semnat de Danny Boyle ( cel care a regizat Slumdog Millionaire), cred ca 127 Hours e cel mai bun film al lui. E un film ce te ţinteşte 94 de minute fixat pe un singur actor ce e blocat într-un singur loc literalmente...no action, no killing, no love..S-ar părea că aveţi şanse să vă plictisiţi..deloc!Şi deşi e plin de suferinţă, filmul în sine nu e violent..cu toate că au fost scene pe care le-am privit prin crăpătura degetelor.

E despre Aron Ralston ( true story ) care printr-o nefericită întîmplare rămîne blocat în canion fiindu-i tocat braţul între stîncă şi o bucată de rocă. Fiind singur, fără alimente, apă...trăieşte emoţii ce încep cu raţiunea şi termină prin panică, disperare...şi ulterior speranţă. Deşi nu e un film de acţiune tehnic vorbind...e plin de acţiune...de trăire...un film în care viaţa te priveşte drept în ochi...îndepărtîndu-se văzînd cu ochii. E un film ce te învaţă să preţuieşti ceea ce încep a preţui doar anii... Eu cred că viaţa lui începuse abia atunci...în cele 127 de ore..

Altceva ce uimeşte..e simplitatea acestui film. Nu e spectaculos precum Inception, şi presupun că are un buget foarte modest...cred că cea mai mare cheltuială a fost James Franco, financiar vorbind...dar prestaţia lui a fost excepţională..cred că cel mai frumos rol jucat de dînsul pînă acum. 

E un film despre lupta pentru viaţa...cu orice preţ.


Filmul e bun, 6 nominaţii Oscar.