Nu şoaptele-ţi cînd plimbam cromatic degete pe degete, închizînd ochii de plăcere între sincope de parcă mi-ar fi fost frică să nu-ţi scap din strînsoare...
Nu murmurele înăbuşite de degetele mele ce te călcau adînc pe carnea buzelor, iar tu suspinai piano-piano sub trosnetul atingerilor mele despletite în preludiu...
Nu clarul vocii tale cînd te desfătam clasic, sufocîndu-mă în corsetul unei sonate...
Te aud cum te dezlănţui în sunete demente muşcîndu-mă frenetic de degetele desculţe de inele...sorbind sîngele ce-mi ţîşnea de sub unghiile roase. Cerşeam răgaz încleştîndu-mă în acorduri, adîncimea cărora mă odihnea ca răcoarea unei fîntîni..şi apoi mă ridicam smerită ca un abur spre pieptul tău de unde izvorau cele mai splendide sunete ...mă inunda un sentiment zburător atunci, ce mă smulgea din veşmîntul meu mundan, umplîndu-mi plămînii de răcnet, de o libertate singulară, irepetabilă ..şi atunci credeam în Dumnezeu cu toată fiinţa mea căci tu mă înălţai spre El...
19 Septembrie 2008 ziua cînd mă despărţisem de pianul meu Akkord.
Irina, tu ai kapacitatea de a reda sentimentul atit de fin ku ajutorul kuvintelor, le impleteshti atit de tandru intr-un text melodios, ai o maniera de a skrie foarte shi foarte sentimeltala ash spune eu :)
ReplyDelete@ Niutka,
ReplyDeleteCe să-i fac, Niutka, dacă ăsta mi-e păcatul să fiu sentimentală..uneori dramatică chiar, de altfel ca şi tema postului..dar pot fi şi nesimţită, răutăcioasă şi rea-de-gură cînd trebuie (sau cînd cred eu că trebuie):))))
O duminică frumoasă, pe mine mă scaldă soarele..e o zi minunată, mai vreau aşa toamne!
scrii frumos
ReplyDelete@ cristi,
ReplyDeleteplăcut :)
De ce a trebuit sa te desparti de el, Irinus?
ReplyDelete@star77,
ReplyDelete[aşa de mult îmi place cînd îmi spuneţi aşa :)]
ai mei au trebuit să-l vîndă, mai ales că rămăsese singurel şi tăcut odată ce eu am plecat. Acum e la o grădiniţă de copii.
Trist, dar te poti alina cu gandul ca aduce bucurii in sufletele copilasilor de la gradinita. :)
ReplyDelete@ star77,
ReplyDeleteda, posibil..decît în odaia mea mucegăioasă, şi singur, mi bine între pitici veseli să-i cînte despre mama şi despre copilărie. :)
Pian Akkord...super!!!! ;))
ReplyDelete@ Veronica,
ReplyDeleteai avut şi tu?