Cîntecul meu karaoke

Eu cred că oricine se imaginează măcar pe o clipă scurtişoară în faţa unui public, nu neapărat sobru şi critic..în faţa unui microfon atotputernic..super star la karaoke. Eu uneori imi imaginez cum prietenii imi fac vînt pînă-n scenă...şi unicul gînd care pulsează în creierul meu ameţit de ameninţătoarea glorie e: ce cîntec să cînt ca să mă fac de ruşine cît mai puţin...

cred că acesta ar fi...

Brandi Carlile The Story

De la varză pînă la hangar Partea III

M-am lăsat aşteptată...nu-i aşa? Am luat un credit de la timp...

Deci unde era istorioara mea? Ah, da...la Jeff. Printre altele tot atunci îl întrebasem cu ce se ocupă, în ce departament lucreză şi aflasem că e în Techical...Technical e departamentul care cunoaşte cel mai bine produsul. În căpşorul meu îi văd mereu cu mîinile de ulei, cu mînecile răsuflecate...mai-mai sub burta unui avion.

Şi aşa au mai trecut cîteva săptămîni. Vizita mea la hangar nu se schiţa la niciun orizont. Deja şi uitasem de dorinţa mea spumantă...pînă într-o zi, care s-a adeverit a fi ziua mea naştere, venisem cu dulciuri de acasă şi le întinsem generos în lobby la dispoziţia tuturor. Eu forfoteam cu un cuţit să fac partea dreapta la toţi care se adunaseră îm jurul meu cînd de undeva apăruse Jeff. Eram foarte fericită să-l văd şi să-mi răscumpăr ruşinea cu o felioară de tort. L-am invitat să ni se alăture, i-am zis că e ziua mea...şi el cu un zîmbet subtil a acceptat. Apoi din istorioară în istoriară, cineva a început să povestească despre avioane VIP în care se construia o moschee la moment..şi era tocmai în hangarul nostru. S-a învîrtoşat toată curiozitatea în mine, toată tristeţea şi neputinţa de a vedea cu ai mei ochi un avion..în care se construia o Biserică şi un cinematograf ... într-un avion!!!! şi toate astea la mai puţin de 1 km de mine...

- I was there, zise Jeff.
- Seriously? Like..for real? I mean you went there and they allowed you to enter?

Dintr-odată se iviseră zîmbete şi chicoteli pe buzele multora. Posibil că întrebarea mea fusese formulată foarte naiv...una dintre colegele mele mă privise a nedumerire..

 - Yes, I was there. Do you wanna go?
 - Haha...I wish, they woudn't let me go...safety reasons.
 - When do you want to go?
 - You mean..when would I like to visit the hangar?
 - Yes.
 - ...Tomorrow?

Jeff făcuse un rotocol prin sală...
 - Frank, would you take Irina tomorrow to the shop?
 - Sure, Jeff.
 - Wow, that was quick. Don't want to sound ungrateful...can some of my friends from the company join as well?
 - No problem. Frank will let you know the time tomorrow.

Vă imaginaţi că eram uimită, eram controversată, eram fericită..şi totuşi nelămurită..

  - Never imagined technical people can handle these things so quickly.
  - Technical? a întrebat cineva...

Jeff m-a privit cu un zîmbet de bunel...mi-a urat La Mulţi Ani încă o dată şi a plecat...

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Fin..