EL

Nu am vazut barbati demult...barbati in palmele carora ai putea lasa inima ta sa ticaie in voie, in bratele carora sa te ascunzi de lume, in spatele carora sa nu bata niciun vint...si nicio grija sa nu-si faca drum prin capsorul tau cind este asa un barbat linga tine...

E tot mai greu sa ii gasesti...sunt tot mai putini...iar noi suntem tot mai puternice, tot mai indepedente..femeile


...ne putem inchiria apartamentul, ne putem cumpara cearsafuri mototolite de parfumurile pe care tot singure ni le-am cumparat, ne cumparam pantofi si rochii, mergem la coafor...fapt pe care de obicei il observa o alta femeie (nu un barbat), ne comandam singure " un drink", pe care il platim tot singure, lucram munci grele si ore lungi, conducem masini, luam decizii, facem avorturi, crestem copii...si pentru ce mai exista barbati?

Doar pentru sex?

Sper ca nu...sper ca undeva..undeva departe sau aproape, mai exista un barbat care ma va dori mica, slaba, neputincioasa, care imi va lua de pe umeri scutul meu de femeie puternica si il va face tandari linga pieptul lui cald, un barbat care ma va lua in brate si ma va scutura de toate grijile si preocuparile, incit sa cad moale si docila..la pieptul lui si el sa ma vrea pentru totdeauna a lui...un barbat ce ar fi mereu linga mine chiar si atunci cind sunt ghimpoasa de nervi sau lipicioasa de capricii, un barbat care sa ma sarute cind vreau sa-l plesnesc, care sa ma duca in pat cind eu vreau sa-l sfisii de suparare...care sa simta durerea mea in sufletul lui...zimbetul meu sa licareasca in privirea lui...caruia sa ii pot darui dragostea mea fara preget si cumpana..

Nu stiu unde e el acum...dar de fiecare data cind ma gindesc la dinsul..imi vine scena din filmul Moskva slezam ne verit...: "Kak dolgo ja tebea jdala..."