Alatriste

În ultimul timp nu mai recurg la rochii cînd sunt tristă. Eu aveam două năpaste mari în vremi de nelinişte...rochiile şi cărţile. Cum mă podidea vreo tristeţe, mă puteai găsi în unul din următoarele locuri: podeaua vreo unei librării sau un magazin de rochii. Şi între faldurile amîndorura îmi găseam echilibrul duhovnicesc...cel puţin temporar. 

De curînd însă, spre fericirea mea financiară, rochiile nu mă mai alina cu acelaşi elan. Deşi, rămîn a fi preferata piesă vestimentară în garderoba mea...am crescut o altă patimă. Nu ştiu ce instinct încolţeşte în mine, dar mă prind cuprinzînd cu ochii vitrinile pline de sutiene, robe de noapte, ciorapi de mătase...

şi mă gîndesc...cît era de bine era cînd eram copii cînd o caramelă ne putea face mai fericiţi...sau un desen animat. Dar precum am mai spus demult, şi fericirea cunoaşte inflaţie, cu vîrsta.