o mică analiză despre integritate

De cîteva zile sunt tentată să-mi redenumesc blogul, de parcă aş vrea să-l dezbrac de straiele vechi şi să-l îmbrac într-o rochie nouă. Dar mai mult decît o procedură cosmetică, e acest concept pe care îl rugum de ceva timp despre viaţă, care mă inspiră la lucruri noi în viaţa mea. Şi totuşi, numele blogului meu nu se va schimba, aşa precum nu poţi schimba numele unui om. Trebuie să fie măcar cîteva repere solide în viaţa fiecărui om care nu se schimbă niciodată, pînă la moarte. E nevoie de ele pentru ca atunci cînd ne pierdem să ne putem regăsi. Pentru mine e o integritate să pot conta pe faptul că pînă la sfîrşitul vieţii mele culoarea mea preferată va fi galben şi pasărea mea preferată va rămîne pescăruşul. Nişte nimicuri, la prima vedere, dar pentru mine e important să ştiu că oricîţi ani nu ar trece, cîte războaie nu aş purta, cîte bucurii nu aş creşte sub coaste, cîte vînturi nu m-ar bate...sunt lucruri care nu se schimbă în fiinţa mea mică. Eu ştiu că oricîtă muzică bună nu aş asculta, sufletul meu va tresări la auzul sitarei...ca o chemare genetică. Eu ştiu cîte nopţi frumoase nu aş trăi, dimineţile devreme vor fi preferatele mele...eu ştiu cîte fructe coapte nu aş avea la îndemînă, voi sări la vederea unor zarzări verzi...şi voi fi tentată să fur cireşe abia coapte din grădina altor oameni...pentru că aşa făceam în copilărie. Sunt foarte puţine lucruri în noi care nu se schimbă pe parcursul vieţii, şi care pentru mine sunt scumpe, căci ele îmi mărturisesc cine sunt eu...

numele blogului meu fiind unul din ele...