Tanciu a zis dintr-o răsuflare, eu zic că dintr-o îmbucătură...cu atîta nesaţ să citeşti, să te prăpădeşti prin Praga asta cu cartea în mînă, citind-o din mers, în metrou, în lift, în baie. Ieri am luat cartea şi m-am ascuns pe terasă la serviciu în timpul prînzului să nu mă găsească nimeni, să mă lase în liniştea mea să îmi caut de treabă printre nopţile lungi şi chinuitoare din povestea domnişoarei CHristina. E un o roman fantastic despre o fantomă a unei domnişoare de o răutate diabolică ce a fost împuşcată. Acest strigoi al ei se întoarce în fiecare noapte îndrăgostit de un un pictor ce era musafir la conacul unde cîndva trăise ea. Mai departe e interpretarea mea personală căci cartea se sfîrşeşte în stilul Vanilla Sky...nu mai înţelegi unde e vis şi unde viaţă. Toată familia răposatei e "infectată", eu personal cred că sunt vampiri de la mamă pînă la cea mai mic pui Simina. Scena în care Simina îi muşcă buzele pictorului cred că nu a fost un vis. Apoi, într-un alt dialog dna Moscu mănîncă de viu o vietate...
dar pare că sursa lor principală de viaţă e însăşi Christina care odată descîntată din acea casă de ţăranii aţîţaţi să distrugă moşia...a luat viaţa şi celor trei femei. Ce a fost cu Egor la sfîrşit e foarte neclar. Moarte, vis, delir?
Şi blestemul ei? Şi chiar a fost o bestie...posibil că da.
Eu nu citesc literatură fantastică...şi mai ales românească, dar Eliade nu m-a dezamăgit niciodată. Şi mai încerc un roman de-al lui în acelaşi spirit: Şarpele.
a, da..am uitat..pentru Domnişoara Christina - 10.
şi încă cîteva frînturi:
"miros de tinereţe oprită pe loc"
"ochi de un albastru putred"
"erau sîni de fecioară, crescuţi în voie"
No comments:
Post a Comment