Dacă am fi doar suflete, fără chipuri, fără straie, fără irişi coloraţi...cum ne-am iubi? Dacă am fi pete galbene de diferite densităţi ce s-ar legăna între cer şi pămînt ca gămăliile de păpădie...în suflete sferice, dar fără de braţele ce mîngîie şi înşfacă, strîng şi cuprind, fără ochii ce izvorăsc lumini, ce roagă sau blestemă...ce licăresc ori simplu tac..seci şi trişti...cum ne-am privi fără de ochi? În suflete prin suflete?
De fapt, nu am şti că ne-am putem privi..nu am şti că ar trebui să avem picioare care să păşească accelerat, care să încetinească de emoţie, de frică, care să salte de exaltare...nu am şti că nu avem zîmbete, nici lacrimi, nici voci...am fi fericiţi că suntem globuri galbene şi poate şi dragostea ar fi alta..fără aparenţe, fără alternative...suflet pentru suflet.
Tu ţi-ai dori aşa o dragoste?
Eu - nu, dar eu sunt o neştiutoare...
"""Eu - nu, dar eu sunt o neştiutoare..."""
ReplyDeletetu nai iubit, sau nu iubesti?
am iubit şi iubesc..întrebarea mea era alta.
ReplyDeleteeu mi-as dori asa o iubire..o iubire pura fara sa priritati..nu mai conteaza ce porti sau cum arati..
ReplyDeletenu va doriti iubire, ca poate sa se intample si atunci e vai de voi :P
ReplyDeletedacă dragoste nu, nimic nu e, da? Eu zic că Preda avea dreptate.
ReplyDeleteeu zic ca am simti mai mult...cu siguranta mult mai profund. dragostea ar fi la o alta dimensiune...una superioara cred. si atunci petele galbene cand se vor gasi iti vor crea lumi unde vor avea ochi si maini daca e nevoie...vor creea ceva ce nu a mai fost pana atunci...ceva deosebit si numai a lor.
ReplyDeleteai dreptate..poate am avea mult mai multe decit membre..sau nici nu am avea nevoie de ele..eh, nu avem de unde sti..
ReplyDelete