Thursday, May 20, 2010

Iubiri in limbi

azi sunt atît de pustie
fără cuvinte
de îţi scriu - nu ai cum să citeşti
nu ai cum să-nţelegi
iubiri în limbi


şi frică-mi-e de mine
de nebunia mea
şi de prostia mea
de laşitatea ta
de ce nu a fost şi ce nu va fi
iubiri în limbi

şi hai şi-om tăcea
şi ne-om ascunde
şi om trăi cumva
pe lîngă cineva
şi vom iubi...

oricum vom iubi.

9 comments:

  1. Interesant.. as zice...

    ReplyDelete
  2. sunt rinduri neciuruite...venite de undeva din vreo camara nebuna de suflet. Mersi ca le-ai gasit interesante..sunte mai mult triste de fapt.

    ReplyDelete
  3. "hai şi-om tăcea
    şi ne-om ascunde
    şi om trăi cumva
    pe lîngă cineva
    şi vom iubi...

    oricum vom iubi."- randuri ce redau o filosofie intreaga... Imi pare rau, intuitia imi spune ca stiu si de ce... Esti curajoasa, haide, trece totul... Intra si citeste ultimul meu poem, o sa-ti faca bine. Pace in suflet iti doresc!

    ReplyDelete
  4. Multumesc mult..cred că o găsesc (pacea) şi-i mai dau drumul suflet..să nu reuşesc să mă plictisesc.

    ReplyDelete
  5. Dece nu incerci sa faci arta din ceea ce scrii, ceva ce poate fi citit si analizat chiar si dupa ce se citeste... Vad ca ai stofa de artist cu o personalitate, totusi..

    ReplyDelete
  6. uite, la ultima astă întrebare voi răspunde cu un post. Mersi că m-ai vizitat. Te mai aştept.

    ReplyDelete
  7. iubiri in limbi - fonetic fraza suna excelent. mi-ar fi placut daca cu timpul cuvintele s-ar suda (aşa ca la germani), şi ar ieşi ceva de genul: iubirînlimbi - şi sensul pare a fi unul nu tocmai unilateral. cul!

    ReplyDelete
  8. jimmy,

    sper ca nu citeste niciun francez comentariul tau :)

    ReplyDelete
  9. Devenit bestseller in Franta, ecranizat in 1993 cu celebra Sophie Marceau in rolul principal, acest roman care merge impotriva curentului reflecta confruntarea dintre obisnuinta si pasiunea pura. O iubeste cu pasiune, dar nu i-o spune.
    O doreste, dar ii refuza incapatanat avansurile.
    O urmareste pas cu pas, dar ea nu stie.
    O crede unica in lume, dar traieste langa o alta.
    Nu vrea sa-si rateze marea dragoste a vietii.
    Nu vrea sa cada in rutina.
    Nu vrea sa fie ca parintii lui.
    Joaca un rol.
    E idealist.
    Ce poate sa iasa din viata unui tanar atat de contradictoriu?

    ReplyDelete