Sunday, February 22, 2015

Selma şi ISIL

Aflasem despre Selma joi, la un eveniment la care participase şi Peter Broadshow (film critic, the Guardian). Precum mă aştepta un weekend mai calm mi-am propus să îl privesc după toate laudele care i-au fost aduse,

Pe mine mă emoţionează mult filmele ce au la bază motivul segregării rasiste, mai mult decît orice altă nedreptate. Şi mai ales perioada lui Martin Luther King, care precum Ghandi a luptat fără a recurge la violenţă..."We are motivated by dignity..." e una dintre cele mai reverberante fragmente ale istoriei americane.



Dar filmul nu se axează pe evenimentele ce au precedat "I have a dream" speech...După abolirea legii segregării în 1964 care au permis negrilor să se aşeze pe scaune în autotuze, să meargă la aceleaşi şcoli precum albii, au rămas multe lacune în sistemul legislativ şi judiciar ...de exemplu dreptul la vot. Deşi tehnic, conform constituţiei negrii puteau vota, erau piedici de ordin administrativ care limitau acest drept...şi Selma e anume despre asta...despre lupta pentru un cadru legislativ care ar permite negrilor să voteze.

Punctul culminant şi întreaga încărcătură istorică şi politică se desfăşoară în cadrul unul marş din oraşul Selma (Alabama) spre Montgomery a comunităţii negrilor. Au fost cîteva tentative care s-au finisat în bătaie şi moarte. Dar ei nu au cedat...altfel moartea şi suferinţa deja trăită ar fi fost în van, M.L. King a făcut apel la toţi cetăţenii Statelor Unite, negri şi albi: "I am appealing to men and women of God and good will everywhere: white, black and otherwise. If you believe all are created equal, come to Selma, join us. Join our march against injustice and inhumanity."

Şi mii de albi au început a coborî spre sud, şi cel mai frumos e ăsta e un fapt istoric, real, Albii de pretretutindeni au venit să lupte pentru negri. Au venit în pofida ameninţărilor, în pofida riscului de a fi omorîţi (şi unii din ei au murit).

Eu mă întreb, printre gîndurile pe care le înşir aici, dacă aş fi venit şi eu, să lupt împotriva unei nedreptăţi atît de dureroase care îmi întoarce pe dos conştiinţa şi mă umple de ură împotriva oamenilor atît de mici care să se considere superiori doar pentru că aşa s-a întîmplat, fără meritul lor, să aibă epiderma alba...mă întreb dacă aş fi venit şi eu la Selma să protestez cu preţul vieţii mele...

Dar Selma nu e doar un eveniment istoric, Selma e un exemplu care ar putea fi urmat şi azi, în teroarea produsă de ISIL...Dacă musulmanii de pretutindeni ar avea curajul şi sufletul să meargă la sinagogi şi biserici, să le înconjoare cu trupurilor lor în semn de protest, în semn de unitate, în semn de egalitate cu toţi ceilalţi semeni de pe pămînt...ăsta ar fi un marş în sine, un marş de rezistenţă, un protest împotriva celora care omoară oameni sub absurda pretenţie că o fac în numele lui Allah.

4 comments:

  1. " ...mă întreb dacă aş fi venit şi eu la Selma să protestez cu preţul vieţii mele..." : ar fi raspunsul tau la aceasta intrebare cele 3 puncte de suspensie care urmeaza?

    ReplyDelete
  2. adevărul e că nu ştiu, şi nu vreau să mă fac "erou" după război.

    ReplyDelete
  3. :) inseamna ca am interpretat corect cele 3 puncte de suspensie...

    ReplyDelete