Contractul meu actual expiră în următoarele două luni. Trec prin rîşniţa interviului, o experienţă aproape uitată de mine. Ce e mai interesant e că după ceva timp de concubinaj cu o companie, interviurile ulterioare sunt de un alt calibru. Nu se mai întreabă la ce universitate ai învăţat, nici cum se calculează contribution margin sau cît costă petrolul, etc.
Pînă la interviu mai erau 25 de minute. Aşteptam ora în bucătăria de pe etaj, oglindindu-mă într-o ceaşcă de ceai, stearpă de gînduri. Deodată m-am simţit ţintuită de o privire. Era un bărbat. Înalt. Oacheş. Căuta pe cineva. Apoi, după ce îşi liniştise privirile curioase, întinse mîinile mari spre pliculeţele de ceai, privindu-mă...
- You don't have good taste in teas, s-a încumetat el să mă salute.
tbc...
No comments:
Post a Comment