Eu vin rea din sînul acestei cărţi...pentru că am supt 7 vieţi de o filosofie ce mi-e străină, nu prin născare, ci prin simţire. E prea naiv Rebreanu în iubitul său roman. Simt că merit o palmă să-mi dea, din mormînt să se scoale şi să mă apuce de moaţe...căci eu sunt un fir de simţire pe lîngă toată opera lui şi totuşi nu aşa se simte dragostea...nu ca o străfulgerare, de 7 ori la prima vedere...
cine a citit, cine-auzit, vă rog să mă lămuriţi în păcatul meu de a nu înţelege şi iubi această operă...
p.s. o termin curînd
A scris cartea aceea pentru că într-o zi a întîlnit privirea unei femei, o necunoscută, au fost legați pentru o clipă de privirea aceea. A crezut. Povestea aceasta mi se pare mai frumoasă decît romanul, ceea ce trebuie să fi simțit el în clipa aceea. Într-un decor interbelic.
ReplyDeleteMi-e tare dragă o frază în franceză, "Souvent les hommes se méprennent: ils croient que les femmes qui ont de beaux yeux les regardent amoureusement."
Așa se întîmplă uneori cu bărbații. Naivi.
Nu l-am îndrăgit pe Rebreanu. Și abia îmi mai amintesc cartea aceasta. În schimb, Scrisorile doamnei T. le-aș reciti oricînd.
Nu știam povestea de origine...interesant.
ReplyDeleteAi blog?
Ioana Pârvulescu are multe povești frumoase în "Întoarcere în Bucureștiul interbelic". E o lectură plăcută.
ReplyDeleteOarecum. Am a pagină, i-am spus "notes", adaug rar cîte ceva acolo, Dar scriu o carte, și asta suplinește.
:) frumos, despre ce e?
ReplyDeleteUn bungalow, la țărm de ocean. Un om care vorbește puțin. Un cîine lup pe care îl cheamă Proza. Un pescăruș pe care îl cheamă Poe. O fată frumoasă, cu spiriduși în păr, și ochii adînci. O altă fată, care juca în piese de teatru. O dacha, pe malul unui lac, în mijocul unei păduri magice. O insulă. O poveste de iubire. O reîntîlnire. O despărțire. Un oraș, cu metrou. Și tramvaie galbene la suprafață. O altă fată, elevă la un liceu de artă, care cînta la saxofon, jazz, pentru trecători. Și același om care vorbește puțin.
ReplyDeleteSînt multe povești acolo. Te-am făcut curioasă?
Da. O voi citi cînd o publici :)
ReplyDelete