Trebuie să fie în viaţa fiecărui om un "lucru" care îi dă putere, care îl umple de sevă, care îi aduce pe buze un zîmbet puternic.... Un " lucru" ca un cîrlig de macara care te ridică de jos, din nescăpare, din tumultul de nervi şi vuietul zilelor...un lucru miraculos prin simplitatea lui, prin forţa pe care o are asupra duhului tău..te inspiră, te înalţă, te face să-ţi ridici bărbia. Trebuie să existe aşa un " lucru", care nu e om...căci oamenii se schimbă sau dispar.
Nu vi s-a întîmplat să fiţi nedescris de trişti sau deznădăjduiţi, să credeţi că vă crapă minţile sau sufletul de necaz sau oboseală...şi bah...e destul să "apară acel lucru" ca să reînviaţi?
Eu îl am, e foarte banal, dar nu-i pot da numele..e ca şi cum mi-aş dezgoli călcîiul, e ca şi cum aş renunţa la magia lui.
Cîtă grijă nu aş căra în suflet, el mă face să iubesc viaţa, să admir cerul de toate nuanţele, să plec capul spre iarba mustoasă de verde sau galben de înfrigurată...el îmi aduce aminte că voi muri cîndv poate foarte degrabă...şi sunt culori de care trebuie să mă bucur cît mai am ochi...
Mă umple de încredere. Fiecare "celulă" a lui îmi pătrunde în vene..de m-aţi vedea atunci - cel mai fericit om din tren...din staţie sau poate de pe pămînt.
Trebuie să existe aşa un " lucru" în viaţa fiecărui om.
acel lucru incepe cu "M"? :)
ReplyDeletePentru mine, acel ceva nu este neaparat un lucru, este un gind, pe care il pastrez în cel mai luminos colţ al sufletuui meu.
da, Karena. Al meu incepe cu M. Trebuie sa fie un gind foarte puternic cred. Vezi ca gindul e tot al tau, tot tu il creezi, e o parte din tine...si uneori acel "tine" nu mai functioneaza.A obosit pur si simplu. Sau poate e o chestie foaarte individuala...da, asa e mai degraba si fiecare cu macaraua lui :).
ReplyDeleteMultumesc ca intri, imi face multa placere.
Sa fie oare efectele adverse post-sesiune? Cam filosofic postul tau. Te lasa pe ganduri. Pt mine incepe cu A. daca trebuie neaparat sa fie un lucru. Dar mai des macaraua mea e minunea de odor care are grija sa-mi creasca aripile din nou de fiecare data cand sufletul mi-e dezgolit...
ReplyDeleteDa, eu am. Desi oamenii din jurul meu sunt cel mai bun remediu, chiar daca nu sunt alaturi, se schimba sau pleaca ramin intotdeauna sperantele si ... amintirile pe care nimeni nu ti le poate lua.
ReplyDeleteO gandire visatoare si plina de pozitivismul zilei de maine mereu va avea o scanteie de care sa se lege in tristetea evenimentelor zilnice in ploaia de imagini sumbre si aerul trist al amintirilor , e necesar doar de o flacara cuminte de care nu se poate atinge nimeni, care nu arde nu frige .... doar incalzeste si linisteste...
ReplyDeleteIntru cu placere, Irina. Am gasit aici la tine, multe piese de decor, care ma fac sa ma simt in apele mele...
ReplyDeletePoate ai dreptate despre gindurile ce obosesc si ele...al meu pana acum nu a obosit nici o data, iar daca a obosit, ne-am odihnit impreuna pana am recapatat forte noi.Cine stie insa - poate am avut doar noroc.
va multumesc la toti pentru vizita, prieteni. Iertati-ma ca am ignorat un pic de zile blogul asta si cometariile adiacente...dar sa stiti ca le citesc pe toate si ma bucur enorm cind ma vizitati.
ReplyDelete@ deja-vu,
o, nu! Sesiunea e o rutina historica deja..nu ma adrelinizeaza deloc. Au fost evenimente noi pentru mine, stresante, poate gasesc puteri o data sa scriu si despre asta :). Ref. la odoras - e incontestabil cea mai mare forta posibila pentru o mama, nici nu e forta, e unicul sens..:)
@ iulia,
e adevarat ca oamenii sunt cei care ne fac viata cu rost pe acest pamint...eu ma refeream la un moment de vid, cind sau esti departe de ei, sau cind nu ai timp sa le oferi si respectiv te lipsesti si tu de o mingiere..ce faci? bine ca este acel lucru pe care il scoti din geanta sau de undeva...pe care nu-l multumesti sau nu tre sa-i explici ce e cu viata ta...te incarci cu energia necesara si mergi inainte. :)
... am şi eu câteva lucruri-macara, şi hai să începem de la chitară, cactus, ceaiul de mentă pe care l-am cumpărat cu 40 lei :-D ş.a. :-D ...
ReplyDelete